Fobiile sunt ca puricii. Nu te parasesc decat mort.   Isi fereste cu grija picioarele de clipocitul apei. In apa, se stie, misuna crocodili. Dar si pisici de mare, si tipari argintii, si ace, si hidre. Cand iesi la suprafata si iti pui mana la ochi, vezi, departe, corabiile inaintand catre

citeste in continuare

 E bine sa ghicesti momentul.   Gore e golanul cartierului. Are, conform legendei, pe dracul in el. Matusa Tamara si-l aduce aminte de la cristelnita. A sarit, cu un svacnet, cand l-a atins apa popii Vasile si a aterizat direct pe dusumea. Popa si-a facut cruce si s-a inchinat ferit. A

citeste in continuare

 Infernul e-n ceilalti. Pe bune!   O dezamagire neguroasa il intovaraseste pe Popescu (zis Popicu) la intoarcerea acasa. Nu-si vazuse colegii douazeci de ani, de la vechea intalnire care se intamplase la alti treizeci de ani de la terminarea liceului. Ei bine, acum i-a vazut. Aprinde luminile, admira cu un suspin

citeste in continuare

 Poti sa dispari, numai daca esti uitat.   Era maestru in ascunzis de cand se stia. Numarul unu la „v-ati ascunselea“, la disimulare, erou al regimentului la spionaj pe echipe. Se putea transforma, dupa voie, in orice, disparand din raza oricarei vederi. A dat cu flit gagicilor insistente, i-a fraierit pe

citeste in continuare

 Timpul nu e al tuturora.   Zgomotul soneriei se rostogoleste de-a lungul camerelor, se impiedica de mobilierul vechi, pana cand ajunge la tinta. Batrana se uita in stanga, in dreapta, apoi da din mana. Cine sa fie? Nimeni. Soneria reizbucneste la fel de ragusit. Se extrage cu mare efort dintre carpe

citeste in continuare

 Cauti, dar stii intotdeauna ce vei gasi.   In linistea nemiscata a casei sfredeleste un greiere. Insistent si inexplicabil. E, totusi, miezul iernii. Cu perna in cap, fandaxios, Abulius isi blestema zilele. Noptile, mai exact. Nu-si va gasi somnul pana nu va gabji sursa sfredelitoare de insomnie. Mai inexplicabila decat acest

citeste in continuare

 Omul a dat nume tuturor lucrurilor. Ba si fiintelor.   Parcul e-nsorit si napadit de bone, mame si bunici. Caldura le-a inflorat pe toate, le-a lenevit. In jur stau ras­turnate, in devalmasie, triciclete, caldaruse, saculeti, carucioare, camionase, papusele, mingi, pachetele. Muieretul protector bazaie binevoitor. Subiectul atentiei invarte in nisip instrumentele de

citeste in continuare

 Cineva hotaraste, dar nimeni nu stie cine.   Gino priveste cu dusmanie in pahar. Viata nu are niciun sens, alcoolul e o amagire, destinul e batut in cuie. Scutura recipientul si lichidul balanseaza cu stropi. Da, viata s-a dus, tineretea s-a scurs, lumea s-a inrait. Bea, e nervos si nu vrea

citeste in continuare

 Exista justificari pentru orice.   „Mirelus se teme de propria imagine din oglinda.“ spun parintii doctorului. „Mai ales de partea stanga.“ „Cum asa?“ „Pai, sa vedeti. Cand ajunge la oglinda, inchide ochii. Apoi il deschide pe cel drept si se lipeste cu fatuca de sticla. Incepe sa gafaie, dardaie si ajunge

citeste in continuare

 Secretele sunt de doua feluri. Felul doi nu conteaza.   In scunda taverna mohorata, in jurul mesei de lemn, lustruita de o puzderie de coate si de carpe, cei trei stau, ofteaza si privesc chioras lumina chioara. Primul isi incepe spovedania americanul: — Presedintele n-ar fi apasat niciodata blestema­tul de buton daca

citeste in continuare

 Nu stim chiar totul, dar il povestim.   A plans, a plans, a plans. Apoi, pentru ca asa merg lucrurile, plansul a secat si ea s-a ridicat si a reinceput sa traiasca. La intensitate minima, cu pauze lungi si dese. A mutat toate obiectele din casa de multe ori. Si-a reluat

citeste in continuare

Cand o sa am timp, o sa-l pierd.     De fiecare data cand auzea prostia cu „nu lasa pe maine ce poti face azi“ il apucau pandaliile. Era un lenes incorigibil si singura lui pretentie era sa fie lasat in pace. Sa zaca. Sa-i priveasca pe altii agitandu-se. Dar cand se

citeste in continuare

 Depinde la ce te uiti si pe cine astepti.   Semnele rele s-au inmultit. Pastorul care vestise Apocalipsa a fugit cu banii. Ve­cinii Costica (asa se nu­meau, dna si dl Costica), din cei mai buni oameni din lume, au inceput sa se inraiasca fara motiv. Taman atunci s-a nascut, in cea

citeste in continuare

 Toate lucrurile au un sfarsit, Aneta.   Bataie din picior. Potriveste iute boxurile de texte si imagini conform vechiului ritual dar, daca te uiti la fata ei, iti dai seama ca oasele delicate ale falangelor care pipaie mouse-ul lucreaza singure. Ea nu e acolo. Dar nici in alta parte. E absenta

citeste in continuare

 Exista asteptari fara termen de garantie.   S-a obisnuit singura. Dimineata, in asternuturile scrobite, apoi la bucatarie, aprinzand focul si punand, in dorul lelii, un tacam pentru nimeni, spaland rufelele de parca ar vasli. Nicio camasa de barbat, nicio izmana, nici macar murdara de cacat. Apoi la vite, apoi la gaini,

citeste in continuare

 "Un somn in padure, vara, noaptea, sub stele, asta m-ar face cu adevarat fericita."   A ramas pe ganduri. "De fapt nu mai vreau in padure, greierii taie cu fierastraul, broastele oracaie oribil, iar pasarile de noapte trilulesc spaimos. Eram acasa, in patucul meu de fata. Ala e patul in care mi-a

citeste in continuare

 Esti pana cand nu mai esti.   Anghel a devenit Angel din dragoste. Pe iubirea vietii lui o chema Angela. Asa ca, tiptil, si-a abandonat vechiul nume, un soi de Gheorghe onomastic, facand loc seraficului Angel, cu personalitate vaporoasa si intelectuala. Asa au defilat prin lume, au mers la Vama Veche,

citeste in continuare

 Clipele sunt ca anii. O singura data. Somnul cel mai bun e atunci cand vine dimineata. Te intinzi si esti gata sa dai tot aurul din lume pentru inca cinci minutele de somn. Atat. Cinci minutele. Svetlana ar fi dat si ea, desi n-avea chiar tot aurul din lume. In

citeste in continuare

  Bine e acolo unde-i bine. Baietelul lor de cinci ani fura noaptea mancarea din frigider.Fura ciocolata din dulap. Fura bomboanele din cutii. Fura de stingea. Dar, de ingrasat, nu se ingrasa. La inceput, mama a auzit un scartait. Cunoscand zgomotele casei, a auzit lipaitul talpicilor. Apoi a intuit (cu ochii mintii,

citeste in continuare

 Totul e foarte aproape.   Cand intra in apartament ii tremura buza de jos. Mana bajbaie dupa comutator, apoi abandoneaza cautarea. Se invarte ca o musca beata prin apartamentul micut si chiar ar sparge ceva, de nu i-ar fi teama ca s-a mai facut candva, mai bine si mai public. Camera

citeste in continuare

 Unora le place odihna. Altora, nu.   Patul se opreste din scartaitit. Vocea femeii sopteste cu groaza: "E tata!" Barbatul face, ascuns, o fata lunga. E zgomotul casei! Si totusi... Nervos, isi trage nadragii. Femeii ii sclipesc ochii in intuneric, ca stropiti cu fosfor. In crapatura usii se iveste capsorul caltos

citeste in continuare

E rau sa fii ultimul… In dimineata asta s-a spart ultima cescuta fermecata. Se povesteste ca penultima o scapase din maini de bunicul Costache, acum optzeci de ani. Antepenultima, numai ciobita la buza, fusese considerata inca intreaga si a mai putut fi admirata pana in ‘44. A disparut

citeste in continuare

 Lucrurile extraordinare n-au nimic deosebit.   Despre Zoran n-ar fi fost nimic de povestit, daca n-ar fi cazut cu scaunul din capul mesei. In afara de nume, oarecum exotic, nu se remarcase, pana atunci, prin nimic. Era introvertit, plicticos, jilav. Facea umbra pamantului degeaba. Dar asa a inceput povestea. Dar scaunul

citeste in continuare

 Memoria recreaza orice realitate vrea.   I-a stat inima. Ca in urma cu zece, unsprezece ani… Aceeasi senzatie de gol in stomac, acelasi avant, aceesi emotie de nicaieri. Numai ca, acum, ea nu mai e fetiscana care i-a frant inima, nu mai e nebuna cu burta lipita de coaste, nici descreierata

citeste in continuare

 Prostia nu tine seama de dioptrii.   Desi se masturbeaza nesatios si cu frica noapte de noapte, nu cumva sa orbeasca/ damblageasca, instinctul ii spune sa nu abandoneze prada. E neam de vanator, chiar daca nu stie. Prada e regina balului: blonda, subtirica, sani mari, ochi verzi, inteligenta. Clasa lor de

citeste in continuare