De Citit : Altele

Bunica buclucașă

| 13 decembrie

Uneori, nici cele mai cuminți bunici nu-și găsesc linistea.

Era foarte bătrână și era mândria familiei. Noi, nepoții, ne împăunăm cu cea mai vârstnică și dreaptă bunică din lume. Întotdeauna elegantă, cu mănuși de dantelă pe care nu le scotea niciodată, fie vara cât de caldă, își ocupa plină de demnitate și importanță locul în autobuz. Călătorea săptămânal, privind critic vulgul, conștientă de fragilitatea odraslelor ce-o așteptau hămesite. A avut nouă copii, au supra­viețuit opt, nu se mai înțelegea cu niciunnul. Bunica i-a supraviețuit bunicului mult timp.

Pot pune pariu că a și uitat că a fost căsătorită vreodată. Fusese mă­ritata cu de-a silă, să nu ra­mâna fată bătrână și piatră în casă. Nu s-a înțeles niciodată cu bunicul, vie­țile lor au fost două paralele euclidiene. Așa erau vremurile. Viața a trecut, 99 de ani, îngrijind copii, nepoți, gospodarind cât e ziua de lungă. A avut și curaj cu carul, pe când vremurile o transformaseră în exploatatoare a poporului. Rar, tot mai rar, povestea despre niște băieți veniți în vizită, la o dulceață și la o cafea, hăt, la înce­putul secolului… Cum îi chinuiau fetele, văzându-i presați intern s-o șteargă-n fundul curții. Fete neștiutoare dar, în materie de rezistență internă, niște dracoaice. Așa am aflat că bunica a iubit și ea. Un flăcău frumos, mândru ca un soare, dar sărac.Povești banale. Și uite că, de la o vreme, bunica nu și-a mai găsit liniștea. Noi ne gândeam să-i sărbătorim centenarul și ea umbla prin casă, cât era noaptea de lungă, înspăimântată că vine moartea și o ia. Păi a traversat două războaie, a născut non-stop, a supra­viețuit, ce mai voia? Poate și-a pierdut mințile. Sau, pentru că tot refuză să mai recunoască pe cineva, e gata să fugă în lume cu iubitul neștiut, măcar o zi mai devreme, să nu vină moartea și să mute decisiv.