De Citit : Interviuri

Aievea: „Cinema”-ul merge cu un vin bun

| 19 decembrie

Trupa de nu jazz lanseaza sambata, 19 decembrie, cel de-al doilea album. Concertul incepe de la orele 21.00 la clubul bucurestean Front/The Ark.

O muzica linistita, usor hipnotica, un antidot la zgomotul din cluburi si din strada. Iata ce si-a dorit trupa de electro-jazz Aievea in cel de-al doilea disc, Cinema. "Muzica este de casa si se asculta comod, pe canapea, cu picioarele sub blanita", spune Electric Brother.

Pe 19 decembrie, de la ora 21.00 la FRONT/The Ark (Calea Rahovei 196A), trupa Aievea va invita la concertul de lansare in formula: Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (electronice, keyboards, contrabas), Electric Brother (electronice, bass, chitara, instrumente acustice), Tavi Scurtu (tobe), Casa Gontz (artist vizual), Utu (sound-designer si coproducator).
Vlaicu Golcea si Marta Hristea ne-au povestit despre muzica lor intimista, ca o coloana de film, si despre stratagia de marketing – participantii la concert primesc gratuit albumul digital, daca vin cu un memory stick. (Intrarea la concert costa 15 lei.)

Unde se potriveste mai bine muzica voastra? Intr-un club lounge, pe un ring de dans sau pe o coloana de film?
Vlaicu Golcea.: Cred ca mai degraba pe o coloana sonora de film, insa nu acesta este motivul pentru care albumul se chema „Cinema”. Visez acest album pus acasa, intr-o zona intimista, singur sau cu cel drag si ascultat cu un pahar de vin bun in mana. Cam asa imi imaginez receptionarea acestei muzici.
Marta Hristea: Piesele nu prea sunt de dans, sunt mai putin upbeat, cred ca e bine sa le asculti in liniste. Asta si pentru ca sunt foarte rafinate. Nu ma refer neaparat la text sau melodie, ci la tot ce au lucrat colegii mei, pe partea electronica. A iesit ceva foarte rafinat, cu multe subtilitati care se prind la o auditie atenta.

Este si o piesa mai „hot”, spre soul, se cheama „Red”. Care e istoria ei?
M.H.: Vlaicu a trimis o schita a piesei. Am incercat sa fac o melodie si textul s-a facut pe sine, in timp. Nu pot sa va spun exact cum functioneaza. Va trebui sa ma gandesc la „ars poetica” textelor mele, desi e foarte mult spus… Textele tin de starea respectiva, iar daca textul duce intr-o anumita directie, incerc sa ma concentrez pe acea directie si sa conturez ceea ce este pentru inceput doar o schita.

Exista o oarecare nostalgie in versuri…
M.H.: Nu stiu… textele se muleaza intotdeauna pe melodie. Nu ma gandesc foarte tare la un mesaj, ci la ceva care sa sune foarte bine si care sa se potriveasca starii mele de spirit din acel moment. Da, mi-e dor uneori de tara, dar imi trece dupa ce stau pe aici cateva zile.

Cum a mers inregistrarea albumului avand in vedere ca Martea Hristea sta in Olanda si ceilalti membri se impart intre Timisoara si Bucuresti?
M.H.: Am lucrat la peise si prin transfer, prin internet, iar pentru inregistrarea discului am fost in Romania si am tras piesele la Timisoara in studioul lui Utu Pascu, cel care ne si mixeaza piesele.

Aievea tine foarte mult ca la concerte sa existe si proiectii video. De ce?
V.G.: Credem ca s-a ajuns intr-o zona in care publicul nu mai are rabdare, nu stiu de ce, sa asculte pur si simplu muzica. Muzica noastra nu are neaparat un tempo ridicat si nici nu este ceva care-ti fura ochii si urechile, in sensul unei virtuozitati afisate. De aceea, cred ca zona vizuala complementeaza foarte bine ceea ce incercam sa transmitem prin muzica. Este in acelasi timp si un test pe care il facem – acela de a prezenta in sincretism doua arte, arta lumii sonore si arta lumii vizuale. Nu in ultimul rand, Gontz este un artist video care rezoneaza cu ceea ce facem si este unul dintre putinii artisti video din scena romaneasca, care, la fel ca noi, pleaca de la un material exclusiv propriu. In arta video de la noi, nu prea sunt artisti care sa vina cu propriile lor esantioane si propriile lor viziuni in mixurile pe care le fac.

Acum doi-trei ani, Radiohead revolutiona marketingul muzical, punand la dispozitie pe net tot albumul. Voi mergeti mai departe si veti da fanilor albumul digital direct pe memory stick…
V.G.: Da, ni s-a parut haios… E frumos sa si faci ceva pentru a primi ceva. Sa faci macar efortul de a veni si a asculta concertul, sa vii cu stickul si, dupa concert, daca ti-a placut, sa pleci cu albumul acasa. Si eu am resmitit uneori o frustrare, cand plecam de la concerte, imi cumparam un CD si, pe drum, pana sa ajung acasa, ardeam de nerabdare sa-l ascult. In ziua de azi, gratie tehnologiei, poti asculta un album si in drumul de la concert spre casa.