De Citit : Interviuri

O incursiune in Miserupia: Interviu cu Lorena Lupu

| 06 iunie

Un simplu Google pe Internet cu „Lorena Lupu – Dona Juana” te face să rămâi cu gura căscată, văzând numărul de persoane la care a izbutit să ajungă scriitoarea-jurnalist cu cea mai recentă carte, sau de numele sonore care au însoţit-o în promovare, de la Marius Manole şi până la Hanno Höfer. De ce ar alege Lorena să pericliteze acest capital de imagine cu o monodramă care, ştim cu toţii, nu e cel mai de succes gen teatral? Am invitat-o la o cafea, s-o întrebăm.

Rep: N-ai mai urcat pe o scenă de foarte mulţi ani. De ce te apuci acum de un proiect de teatru?
Lorena Lupu: Am multe poveşti de spus, şi fiecare dintre ele îşi caută, cumva, propria formă. Unele se nasc ca romane, altele ca piese de teatru, altele… încă nu ştiu. Poate o să inventez într-o zi o formă de construcţie a unei poveşti care să creeze un nou gen, haha. Şi informaţia cu scena e oarecum inexactă. Da, n-am mai făcut teatru, aşa cum înţeleg oamenii ideea de teatru, de foarte mulţi ani. Dar, după ce am lansat Dona Juana, şi am constatat că metoda cea mai bună de promovare, cel puţin pentru acest roman, e happeningul de club, am colindat toată ţara şi am împărţit scena cu diverşi actori şi diverse trupe: Nightlosers, Vunk şi Poetrip.

Rep: Unii ar spune că e fanfaronadă gratuită.
Lorena Lupu: Poate că e, dar funcţionează. E o poveste frivolă, a unui club de noapte, deci promovarea a fost în ton cu conţinutul. Ceea ce, cred eu, e secretul unei fanfaronade de succes.

Rep: De ce l-ai ales pe Cristian Mungiu să-ţi scrie prefaţa cărţii? Şi cum l-ai determinat să accepte?
Lorena Lupu: Chestie de contrapunct. O persoană ingenuă care să dea tonul unui roman pervers. De ce a acceptat? Probabil din dorinţa, specifică oamenilor generoşi, de a susţine tinerele speranţe.

Rep: Să trecem la debutul tău dramaturgic. Despre ce e Povestiri din Miserupia?
Lorena Lupu: Despre traficul de carne vie. Partea bună în lucrul la reviste lunare e că ai timp să faci documentare, să călătoreşti, să vezi cum sunt şi cum arată subiectele despre care scrii. Aşa am intervievat eu câteva supravieţuitoare ale traficului cu carne vie şi poveştile pe care le-am aflat m-au oripilat. Nu mi-a ajuns reportajul în sine, a trebuit să mai găsesc o formă de exorcizare. Şi am scris o piesă.

Rep: Ce e Miserupia? Un spaţiu fictiv?
Lorena Lupu: Un spaţiu interior. Plaja de nepăsare care îl face pe om să fie complet lipsit de empatie la suferinţa altora, să dea etichete cinice acolo unde ar fi trebuit să compătimească şi să înţeleagă. Nepăsarea care naşte monştri.

Rep: Te pasionează teatrul social?
Lorena Lupu: Depinde despre ce teatru social vorbim. Mă sperie teatrul mult prea moralizator. Teatrul care ne învaţă ce e bine şi ce e rău. Cred că arta nu e băţ profesoral şi mai cred că ambiguitatea dă valoare oricărui demers creativ.

Rep: De ce ai ales un teatru independent pentru a-ţi face spectacolul?
Lorena Lupu: Pentru că e un spectacol despre sărăcie. Şi sărăcia poate fi reflectată cel mai fidel prin ea însăşi. Nici să am miliarde de euro, n-aş putea crea un spaţiu mai expresiv şi mai freaky decât acela de la Teatrul TABU din clubul Legere Live. Pare set-ul perfect pentru această poveste.

Rep: De ce ai ales să joci tu eroina? Nu ai 13 ani, ai dus un trai burghez până acum şi n-ai trecut prin nimic similar.
Lorena Lupu: Arta actorului presupune să îţi asumi identităţi diferite de a ta. Să explorezi realităţi care ţi-s străine. Să fie o grasă de 30 de ani poate orice grasă de 30 de ani. De aceea nu cred în ideea de emploi.

Rep: Dar de ce o monodramă?
Lorena Lupu: Pentru că e prima oară când scriu teatru şi prefer să fiu eu cobaiul, să nu-i nenorocesc pe alţii.

Rep: De ce să vin eu la spectacolul tău?
Lorena Lupu: Vii dacă vrei. Nu-ţi pune nimeni pistolul la tâmplă, aşa cum nimeni nu le-a pus cumpărătorilor de Dona Juana un cuţit la gât. Eu îţi ofer doar câteva informaţii. Decizia finală e a ta.

Rep: De ce eşti atât de combativă?
Lorena Lupu: Eu, în viaţa de zi cu zi, sunt o persoană politicoasă şi implicată. Dar dacă ofer politeţe şi implicare, solicit politeţe şi implicare, ceea ce mi se pare echitabil. Şi în clipa în care cineva mă abordează aşa cum nu îmi place să fiu abordată, folosesc răspunsul cu aceeaşi monedă, în ideea că, poate, ne slujeşte de lecţie amândurora. Un „aşa nu” la vremea lui face cât zece grafice explicative.

Rep: Ce aşteptări ai de la acest spectacol?
Lorena Lupu: Orice părinte cu copii o să-ţi spună că vrea ca ei să se facă mari, împliniţi pe toate planurile şi să le ofere nepoţi. Dar adevărul e că nu poţi prevedea nici succesul monstruos, nici eşecul lamentabil. Cel mai simplu e să faci tot ce poţi pentru ca un anumit lucru să reflecte modul tău de a vedea o problemă, apoi să vezi cum reacţionează receptorii.

Rep: Care e următorul tău proiect?
Lorena Lupu: Vreau neapărat să fac ceva, habar n-am ce anume, sau dacă va fi proză, piesă de teatru, spectacol de mişcare sau orice altceva, pe ideea „Imaginea ţărişoarei”. Pentru că mi se pare ilar cum cetăţeanul nu încearcă să îmbunătăţească nimic în „miezul ţărişoarei”, în schimb face veritabile crize legate de „imagine”. E ca şi cum ai da cu parfum peste jeg.

NR: Avanpremiera spectacolului Povestiri din Miserupia va avea loc miercuri, 12 iunie, ora 20.00 la Teatrul TABU / Legere Live. Click aici pentru detalii.

Print Friendly