Un alt regizor roman porneste in cautarea „marelui public“, crezand – in mod gresit – ca are ce-i trebuie pentru a-l gasi.
Cea mai noua tentativa a unui regizor roman de a cuceri box-office-ul, La bani, la cap, la oase (de Cristian Comeaga), e o imitatie de Guy Ritchie, captusita cu ceva party spirit balcanic à la Kusturica si arborand, ca pe un fel de insigna de Cinemateca, o (posibila, caci nu-i exclus sa fie o coincidenta) trimitere la o capodopera a comediei americane, Bringing Up Baby, in care, ca si aici, figurau o felina mare si niste oase de dinozaur.
Ca si la Ritchie, e vorba despre unii – recuperatori si mafioti de diverse nationalitati – care se taie in vorbe de duh in timp ce alearga dupa niste saci de bani. Majoritatea glumelor sunt neinspirate sau vechi (italianul e isteric, chinezii trec intr-o secunda de la ipostaza de turisti la diverse pozitii de arte martiale, sub hainele unei calugarite se ascund harnasamentele unei “dominatoare” sado-maso), iar prezentarea regizorala e destul de saraca in fite ritchiene (miscare accelerata, stop-cadre, voci din off etc.). – spectacolul vizual e pe baza de actori care fac mutre comice in cadre destul de stranse.
Filmul isi doreste tare de tot sa amuze (cadrele acelea chiar tind sa fie stranse), iar la final o da in ceea ce unii dintre reprezentantii publicului sau tinta ar numi "panarama totala" – mafioti, politisti, calugarite, calugarite mafioate si calugarite politiste incep sa cante si sa danseze. La bani… nu are nici pe departe suficiente atuuri incat sa poata fi competitiv in Multiplexuri, dar nu are nici mai putine atuuri (nepunandu-le la socoteala pe cele promotionale) decat recenta comedie romantica Buna! Ce faci?. E mai incoerent ca poveste, dar mai consecvent in intentii – in primul rand (ca si in ultimul), aceea de a fi un desen animat cu oameni.
Click pentru detalii film, foto, trailer si program.
***
Click pentru cele mai recente review-uri.