De Citit : Editoriale

Ahoj! – Wassup!?

| 24 iunie

Unii cu hameiul, altii cu „malaiul“

Acum un veac jumatate, doi imigranti nemti au hotarat sa produca si in America berea din Budweis-ul natal (oras aflat azi in Cehia), dupa reteta pastrata din secolul XIII. Peste veacuri, berarii imigranti i-au zis noii licori tot Budweiser (bere de Budweis), tocmai ca sa marcheze pretinsa continuare a traditiei!
Astfel, in timp ce in Europa se producea celebrul lager cunoscut si recunoscut ca „bere de Budweis“ in vreo 40 de berarii din Boemii, intreprinzatorii exilati s-au gandit sa se conformeze legislatiei adoptive si sa inregistreze Budweiser ca marca (formalitate neglijata pe vechiul continent, unde e de ajuns sa fii din Faenza, ca sa produci faianta; ori sa fii din Champagne ca sa faci sampanie). Asa se face ca Budweiser e marca inregistrata in SUA din 1878, cand deja se declara „King of Beer“. In 1911, producatorul american Anheuser-Busch si berarii cehi de la Budweiser Budvar (denumire de origine standardizata in 1895) semneaza un pact de neagresiune, prin care se invoiesc sa foloseasca denumirea comerciala Budweiser fiecare in aria sa de influenta. Prohibitia din anii ’30 si antigermanismul din Al Doilea Razboi Mondial au facut intelegerea caduca.
Azi Budweiser-ul american si cel de Budvar se afla in litigiu. Victoriile juridice, de o parte si de alta, sunt provizorii si neconcludente. Se afla in lupta doua principii contrare: pe de o parte cel traditional, artizanal, al denumirii de origine; si pe de alta parte cel modern, industrial, al marcii inregistrate.
Azi avem o excelenta bere ceheasca, in numele careia se produce o excelenta publicitate americaneasca. Ca o ironie, cele doua beri au gust total diferit. Varianta americana reprezinta un produs fasonat dupa gustul amestecat al mai multor rase si culturi. De fapt, nu mai e Budweiser ca atare – e Bud: mai usor de pronuntat, mai usor de baut,… mai usor in grade.