Dupa calculele mele, in perioada 2011-2013 vor avea loc cele mai multe apocalipse
Pe vremuri, apocalipsele aveau un sens. Se bazau, in principiu, pe numerologie. Aveau semnificatii misterioase si bagau in oameni o frica inedita. Imediat cum o cifra capata preponderenta intr-o data calendaristica, aceea ajungea sa primeasca stigmatul sfarsitului lumii. Iar daca nu era vorba de apocalipsa mare, cu efecte speciale, era vorba de apocalipsa mica, in timpul careia se intampla ceva nevazut, cu urmari pe care aveam sa le simtim mai tarziu. Iti intra sub piele. Lucrurile s-au schimbat. Cel mai dezamagit am fost de sfarsitul lumii din 2012, care a fost, practic, doar un film de anul trecut. Din cauza supradozei de CGI am ajuns sa traiesc cu senzatia ca apocalipsa anuntata de calendarul mayas a avut loc deja, si mi-a si placut.
Apocalipsele contemporane au devenit atat de formale incat am ajuns sa le asimilez ca pe niste incidente rurale. De cand profetiile s-au mutat in pagina de stiinta, de Nostradamus se aude tot mai putin. Un prieten stie sigur ca in 2012 vom fi bombardati atat de puternic cu fotoni, incat vom deveni transparenti. Apocalipsa lui imi place, spre deosebire de cea din 2013, de care am aflat intr-un cotidian colorat. Cica ea va avea loc sigur-sigur in 2013, pentru ca soarele va ajunge sa arda cel mai tare din istoria lui, iar flacarile lui vor parjoli Pamantul. Iar asta, o zice, chipurile, chiar NASA. Ritmul accelerat in care ni se anunta sfarsitul lumii si lipsa de delicatete cu care ni se transmite ca o sa ardem de vii ma indigneaza pana la nivelul la care de-abia astept sa vad daca apocalipsele vor fi reale. Macar sa nu mai aud de ele.