Prietenia incurajeaza riscul
Duminica seara, in fata la Ateneul Roman, s-a servit caviar de jazz. Cred ca multe mii de persoane au profitat de oferta ArCub Live Open Air: Jazz, Blues & More. Un program care a durat aproape o saptamana si a deschis scena pentru importanti artisti romani, britanici, polonezi, olandezi, si de la jazz de-acasa. De altfel americanii au inchis festivalul: Medeski&Martin&Wood si James Carter Organ Trio au avut, doar ei, peste doua mii de spectatori de extaziat. Ma rog, in public mai era si Lucian Ban care privea ca un parinte multumit bucuria publicului ceea ce ma face sa cred ca a avut un rol activ in alegerea artistilor.
Dar ce se petrecea pe scena? Nu pot sa va spun decat ceea ce s-a intamplat dupa ce am reusit sa recuperez un pusti de trei ani din Corabia Piratilor inventata intr-un colt din spatele publicului – o constructie haioasa din lemn gandita ca depozit activ de copii pentru descarcarea de sarcina a parintilor. M-am apropiat, asadar, de scena, tinand in brate un fel de ied turbat, care mai trepida dupa o batalie cu piratii, cu gandul ca muzica il va mai seda. Ei bine, nu s-a intamplat contrariul, asa cum presupun ca v-ati pregatit sa credeti: James Carter era, pe scena, mult mai mult decat cei 30 de copii din Corabia Piratilor asa ca micul animal a incremenit magnetizat. Ocazie cu care am verificat inca o data teoria care sustine ca un produs artistic care atinge pragul genialitatii sparge granitele culturale. Saxofonistul era in plina demonstratie de forta – un acrobat desucheat care m-a lasat cu senzatia ca emotiile noastre sunt carti de joc in mana unui prestidigitator. Criticii americani spun ca el canta atat de bine absolut orice incat asta pare sa fie deja un defect. In acelasi fel sunt defecti si Gerard Gibbs (un star al orgii electronice) si bateristul Leonard King. King este, de altfel, cel care spune despre ei ca prietenia ii incurajeaza sa riste. In cazul lor, riscul inseamna noutate.