Despre vin si roboti
Robotul va simti cand il vei atinge. Cum suntem, ca neam, la periferia prosperitatii, mintile ne sunt ocupate cu mizeriile zilei. Si totusi, lumea mai zdravana la cap merge spre zari inimaginabile pentru noi. Am avut acum vreo trei ani o intalnire aparte. Asimo se numea individul, era alb si stralucitor ca un automobil pentru nunti si se adresa multimii stranse ca la urs cu o voce de copil. Dadea pase de fotbal, urca scari si raspundea coerent la intrebari simple. Asimo este un robot creat de Honda, mandrie a japonezilor care l-au inclus ca membru in delegatiile oficiale si pe care l-au pus sa dea mana cu sefi de stat (YouTube e martor).
Marturisesc, nu prea m-am simtit in largul meu fata in fata cu robotul; parea sa ma priveasca oarecum viclean, oarecum ghidus, de parca mi-ar fi spus ca, daca voi trai suficient, voi convietui intr-un concubinaj tehnologic cu semeni de-ai lui mai evoluati. Nu are rost sa plictisim poporul cu previziuni despre viitoarea intruziune a robotilor in viata noastra peste 20-30 de ani. Pare ridicol, desi nu e. Insa cercetatorii lumii isi vad de treaba. Stirea saptamanii trecute este ca laboratoarele University of California au creat prima „piele“ artificiala electronica (e-skin) care se aseamana cu cea umana prin faptul ca simte atingerile. Cu capacitatea lor de a explica foarte sugestiv chestiile complicate, americanii afirma ca e-skin este un pas important spre crearea robotilor capabili sa ne serveasca impecabil. Actualele creaturi tehnologice – spun oamenii de stiinta – au dificultati in a manevra un pahar cu vin fara sa il sparga, dar odata „imbracati“ in pielea artificiala vor deveni valeti perfecti. „Vor fi capabili sa simta atingerea unui fluture“ – exemplifica ei. Ar mai fi de spus ca la un proiect similar lucreaza si cei de la Stanford. Si cand spuneati ca vom iesi, noi romanii, din criza?