Pacat ca-i locuita.
Nu pot sa sufar romanul carcotas. Orice se face, se gaseste cineva sa critice. Dar nici macar din carcoteala lui genetica, romanul nu reuseste sa scoata ceva inteligent. Pana la urma, cu tot cu carcoteala, tot ce se face este, din punct de vedere al dezvoltarii orasului, daca nu prost, cel putin banal. De unde concluzia ca, de fapt, carcoteala este inutila, un fel de „maraiala“.
Toata lumea critica, combate, emite pareri, pentru ca in final rezultatul sa fie acelasi: mediocru. S-au investit sute de milioane de euro in ultimii ani in Bucuresti. Este greu sa mentionezi 3 lucruri importante pe care alesii neamului le-au facut pentru oras, investitii care sa fi generat dezvoltare sau sa fi constituit un pas inainte in viata orasului. Poti sa numeri zeci, daca nu sute, de decizii gresite, ce au afectat profund bunul mers al orasului. De la legea proprietatii la distrugerea de zone valoroase din punct de vedere urban, de la arhitectura de proasta calitate la aruncat bani pe fereastra pe spatii verzi (ce trebuie refacute la fiecare cateva luni).
Asfaltarea excesiva pare sa fi devenit singura mare realizare a Bucurestiului actual. Asfaltul a intrat in curtile scolilor, pe spatiile verzi, peste tot. Piatra cubica este vazuta de cei mai multi edili ca un semn de inapoiere, fara sa se intrebe nicio clipa de ce se vinde asa de bine piatra asta la export, piatra ce apare in acte ca „deseuri“. Bugetul local a fost pana acum un sac fara fund, din care se imparteau bani la cine trebuie. Bugetul a clacat. Euforia de a schimba tot ce este vechi si prafuit cu ceva nou si lucios, chiar daca de proasta calitate, s-a mai domolit. Poate avem acum putin ragaz sa ne uitam la ce am mostenit, sa ne mai gandim, si poate sa mai si ascultam carcotelile (cu cap…) ale unora, inainte de a lua o decizie. Mai avem inca pe alocuri o tara frumoasa, sa n-o stricam singuri. Incearca sa fii carcotas inteligent.