De Citit : Editoriale

Buzatu, calaul din Iasi

| 07 iulie

Nu-i tara ca Romania.

Radu Rosetti, Ce am auzit de la altii, cu o prefata de Neagu Djuvara, Editura Humanitas, 2011. Urmas de boieri si inrudit cu trei domnitori, Radu Rosetti n-avea talentul lui Ion Ghica, os boieresc si el. Aici sunt de acord cu Neagu Djuvara, dar ca memorialist era mai aplicat decat Ghica, cu toate ca si el scria folosindu-se de amintirile altora despre lumea romaneasca din secolul 19 si de mai devreme. Simtindu-si falita boieria Rosetti se baga functionar la stat. Stati linistiti, nu la vreun ghiseu! A fost prefect in Romania mica si director peste inchisori. A facut o incursiune paguboasa si in politica. Era cam trecut cand s-a apucat de scris, dar de-abia atunci a nimerit-o. Amintirile si le-a inceput cu o scurta istorie a rosettestilor, de unde se trag si cine au fost. Orgolii de boier parlit, dar informat impecabil si genealogist pe bune, nu ca Mateiu Caragiale care-si scornea rude nobile sau ca Duiliu Zamfirescu, cel care se pretindea descendent de imparat bizantin. Boier cu gandire liberala, Rosetti crede in progres si in ameliorarea moravurilor, aici seamana cu Ghica, dar are o nostalgie a vremurilor de demult si a lucrurilor bine intocmite de odinioara, chiar daca intamplarile pe care le povesteste nu-i dau dreptate. Hazul amintirilor lui sta, mai ales, in faptul divers bine povestit, din care afli patanii boieresti de tot soiul, dar si alte alea, de-ti ingheata spinarea. La Iasi, bunaoara, pe vremea comisarului Urzica, cine o fi fost el, calaul Moldovei, Gavril Buzatu, un tigan, precizeaza Rosetti, care spanzurase zeci de oameni ii batea cu biciul la raspantii pe cei pedespiti, oripiland persoanele mai sensibile. Asta mai treaca mearga, admite Rosetti, dar pedeapsa cu bataia s-a mentinut si dupa ce Romania si-a reluat provinciile pierdute, incat ea a reaparut in Basarabia, unde fusese demult interzisa de rusi.