De Citit : Editoriale

Ce este frumusetea?

| 08 iulie

Si de ce e numai una.

Exista femei frumoase? Exista. Unde e frumusetea lor? Imi vin doar doua locuri in minte: in sex si in blandete. Le luam in ordine. E frumoasa femeia cu bazin rotund si cald ca un cuptor, cu talia supla ca un horn, cu sani ca niste izvoare calde, legate de misterele pamantului prin picioare puternice si drepte ca niste tulpini, infipte in adancuri de lava cu gleznele lor ascutite? Este. E frumoasa si femeia banala, care stie insa sa zambeasca a vraja si-ti arata din ochi ca-ti poate transforma rusinea alba in copii? Da, este. Cat despre blandete, nu e frumoasa o femeie cu ochi atat de calzi, de-ti topesc rautatea intr-o clipa? Nu e frumoasa o femeie care iti mangaie spre zare durerile de pe obraz cu naturaletea cu care ti-ar lua de-acolo o geana cazuta? Ba este. Dar peisajele, peisajele sunt frumoase? Pai sunt. Poate pentru ca sunt curate. Poate pentru ca sunt puternice. Poate pentru ca ne aduc aminte de vremurile cand nu infipsesem in campii insectare de oameni, fie ele si cu lift. Si frumusetea interioara, o sa ma-ntrebati? Ce e? Nu ca as sti, dar am auzit ca sufletul nostru ar fi frumos ca un nud. Curat si dezbracat de iluzii, de vorbe infipte-n noi cand eram mici si moi, dezbracat de flegmele care ni s-au inchegat in gat din lacrimile noastre, murdarite de atata inghitit. Sufletul nostru satul de atata nesat, de atata eu si nu tu.
Bun, si totusi, de ce numim toate frumusetile astea la fel? Nu stiu altii de ce o fac, dar mie, cand vad o femeie frumoasa, un asfintit culcandu-se pe dupa un munte sau un om care lumineaza de dinauntru, mi se taie exact aceeasi rasuflare.