Reforma invatamantului
Nu exista adesea in procesul de invatare un parteneriat aprofundat intre profesor si student. Inexistenta lui este expresia unui abandon de ambele parti din comoditati didactice si mental-spirituale. Consider ca absenta relativa a acestui parteneriat aprofundat este consecinta nociva a perpetuarii dictaturii de dinainte de 1990 si a absentei reformei democratice a invatarii in scoala romaneasca.
Prin absenta acestui parteneriat al invatarii scoala produce mai ales minti dispuse sa li se spuna ce au de facut, sa li se comande, sa nu poata decida singuri, sa nu suporte dificultatea pluralismului de optiuni si idei.
Profesorului ii este mai comod sa monologheze, sa nu fie intrebat si contrazis.
Studentului ii este mai comod sa taca, sa nu intrebe si, mai ales, sa nu contrazica.
Profesorului ii este mai comod sa starneasca invatarea din frica notei din examen decat din interes asumat si, mai ales, din placerea studiului si a ideilor descoperite in parteneriat.
Studentului ii este mai comod sa taca din cauza ca ii este frica sa nu greseasca in ceea ce spune si sa fie „descoperit” ca nu stie. Acest obstacol major blocheaza gandirea libera. In scoala inca este diabolizata „nestiinta” cantarita docimologic mai ales cantitativ si prea putin este cautata, altfel decat prin masurarea cantitativa a informatiei, calitatea gandirii.