Lasa-ma sa plang pe numarul tau.
Ce-i cu febra asta socotitoare? Samanta noastra de matematicieni sa fie de vina? Si de unde asa o samanta, ca nu prea am inventat noi cifrele, cu teoremele importante stam destul de prost, avem valori in lumea asta abracadabranta, nu zic, dar nu prea avem stiinta de ele.
Si-atunci ce-i cu sarabanda asta vesela? Oriunde te uiti vezi doar bilanturi cu cifre. Demonstratii cu procente, conversii dintr-o unitate de masura in alta, sume incalcite, aproape ca te sfichiuie fractii naravase. Probabil imi scapa ceva. Oamenii politici ne flutura dezinvolti cifre, ca sunt de partea lor sau ca incrimineaza adversari perversi nu mai conteaza, ne prind de gat si ne obliga sa ne scufundam capetele intr-o mare scarboasa de numere, in gramezi pestilentiale de cifre, ne sufoca cu dari de seama si statistici usturatoare.
La televizor, artistii, functionarii TV, continutul reclamelor ne arunca in aer doar cifre, ce-am facut atatia ani, ce-am dres inca alti ani, cate albume, cate emisiuni, cate reusite, cata reducere, cate abonamente, ce buni si minunati suntem noi. Eu stiu din copilarie cum ca e bine sa-i las pe ceilalti sa spuna ce buna si minunata sunt. Pe masura ce inaintezi in varsta simti nevoia sa te infoi ca sa contracarezi pierderea de ani incasata si-atunci arunci in vant artificii cu experienta ta de atatia ani, cu numarul emisiunilor stranse in timp, cu PIB-ul crescut ca Fat-Frumos, niciodata cu kilogramele in plus. Orbesti lumea cu un jet puternic de numere umflate care nu intereseaza pe nimeni. Daca simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare alta sustinere nu ai. E ultima supapa. Dar apuca-te nene si fa cantece, canta-le, fa emisiuni garla, ocupa-te de deficitul bugetar si lasa-ne pe noi sa numaram faptele de vitejie.
Nu ma convinge ca esti bun. Fii si atat.