De Citit : Editoriale

Colectatul selectiv

| 11 iunie

La romani.

Chestia asta cu colectatul selectiv este relativa, este cat se poate de evident. Pentru unii este o practica veche, comunista, e cah, fereasca Dumnezeu sa ne-o reamintim, eram obligati sa indeplinim planul economic, aruncam ziare, sticle, borca­ne. Mergeam la cules de muse­tel, de castane, cine gasea ceva fier se simtea binecu­vantat, cumva superior seme­nilor mai necajiti, cu bucata de gard forjat sau cu fierul de calcat de la bunica scos la mezat. Prin scoli erau adevarate uscatorii de plante medicinale. Se mai strangeau pluta si melci, astea erau pentru cei alesi.
Eram foarte multumiti daca scapam si de ceva manuale copertate, atarnau mai greu. Vanzarile de cantare-tija de mana au crescut teribil. Chiar, nu m-am intrebat cine-o fi fost in spatele afacerii cu cantare, oare era tot din fami­lia celor cu borduri, vaccinuri sau solutii contra gripei aviare? Probabil ca da. Tot partidul veghea. Asadar, colectatul asta e privit de unii ca un obicei stravechi, cu sclipirile stelutei de pe steagul partidului. Dar poate fi si initiativa asta benevola, descoperita in noi, ca trai­tori intr-o colectivitate, o familie mai mare care cauta sa aiba cap – cu sensul de creier. Mai presus de faptul ca trebuie sa fii barbata uneori ca sa descoperi si sa folosesti locul unde colectarea se face selectiv, indeletnicirea asta nu predomina la bar­bati sau la femei. Este intalnita la oameni.
Cainii nu colec­teaza pungile in care gasesc bobitele. Pisicilor le este mai drag fasaitul lor, dar tot nu le pun deoparte la plastic, iar pe lemn cel mult isi ascut ghearele, nu-l pastreaza pentru un transport mai con­sistent la locul de reciclare. De ursi nu mai zic, de vulpi stiu clar ca nu colec­teaza selectiv decat gaini, jderi nici nu mai exista, poate chiar de-aia, ca le consumam noi locuintele, mancarea, le invadam habitatul aiurea, la intamplare, cat incape, hamesiti. Numai oamenii ar putea face ceva si ei ce-au inteles saracii? Sa colecteze masinile la masini, aurul la aur, blugii la blugi, tablourile la tablouri in general banul la ban si-n special ce e al altora – la ei acasa. Ce e cu debandada asta. Hai, pana se ocupa extraterestrii, sa ne gospodarim putin.