Un medic investeste intr-o scula performanta ca sa isi doteze cabinetul. Dupa un timp face niste calcule si constată ca ritmul in care pacientii sai apeleaza la respectiva scula il va duce, in mod sigur, la faliment. Asa ca isi bate capul – coincidenta face ca instrumentul care l-a costat cam o suta de mii de euro sa se „ocupe” cu radiografiile craniene – si isi da seama ca n-are de ales: trebuie sa bage spaima-n pacienti. Iar cei mai usor de speriat sunt parintii.
Cu precadere ai bebelusilor. Se stie ca cei mici trebuie supusi unei verificari a fontanelei (spatiul care se formeaza la intalnirea oaselor calotei craniene, aceste oase nefiind complet sudate la nasterea pruncului). Daca fontanela se inchide prea repede, nu e in regula, fiindca nu se dezvolta cum trebuie creierul. Daca sudarea intarzie dupa doi ani, nu e deloc bine, intrucat e semnul aparitiei unor boli grave. Dupa prima radiografie a micutului, medicul cade pe ganduri si ia o mima grava. Nu, nu pare in ordine, sunt semne de intrebare, nu e concludent, „pacientul” trebuie tinut sub observatie. Trebuie supus unor controale repetate, nu se stie cat timp, ca sa nu fie surprize. Si, luna de luna, parintii isi duc odraslele sa amortizeze investitia. Daca ar fi vorba doar de niste (nu sunt niste, sunt multi) bani, povestea nu ar fi decat una a zilelor nostre. Dar ea este una de groaza, intrucat efectele repetarii unor astfel de examinari medicale sunt nocive, mai ales pentru copii. Va doresc sa fiti sanatosi. Si sa credeti, uneori, in povesti, chiar daca sunt horror.