In cautarea libertatii
Ghinion! Intr-o vineri, cand aveam de predat un proiect urgent, s-a intrerupt curentul. Revizia la retea fusese anuntata prin presa, dar eu nu aflasem. Noroc ca am un laptop nou si bun a carui baterie a tinut suficient si nu a trebuit sa alerg dupa un loc cu acces la banala energie electrica pentru a-mi termina treaba. Si noroc cu conexiunea mobila de back-up la internet. Am trecut printr-un stres teribil. Stiu, ati putea sa ziceti "uite-l si pe asta, ce probleme are!“, dar va propun sa ne gandim un pic cum am intrat singuri, de bunavoie si pe nesimtite, in haturile conexiunii permanente cu locul de munca, cu retelele de socializare, cu prietenii si neamurile.
Acum 7-9 ani, cand ni se prezentau scenarii cu "lucru de oriunde si oricand“ (din masina, de acasa, din vacanta etc), le priveam ca pe niste exagerari SF. Speram ca va mai dura mult, mult pana vor prinde viata si ca vom fi suficienti de abili in a le evita atunci cand totusi se vor intampla. Speram ca nimeni nu va atenta la timpul nostru liber de dupa programul stas de lucru. Pe nesimtite insa, tarifele la serviciile mobile de voce si date au scazut incredibil, laptopurile si smartphone-urile au iesit din categoria bunurilor de lux. Raspundem la mail-uri de pe strada, rezolvam prin telefon probleme de serviciu cand ne relaxam (!?) in parc, ba cineva imi marturisea ca da un ochi pe corespondenta electronica pe telefon uneori chiar si noaptea, daca se intampla sa se trezeasca. Granita dintre timpul personal/timpul dedicat angajatorului sau business-ului a disparut. Am devenit un soi de roboti permanent bagati in priza. Telefonul cu conexiune la internet si computerul par sa ne fie deja inserate in corp. (Sa nu imi spuneti ca nu traiti un sentiment de inconfort daca se intampla sa uitati telefonul acasa!). Va intreb: exista vreo scapare? Avem curajul sa o cautam?