De Citit : Editoriale

Dambovita, apa dulce…

| 15 martie

Cin-te bea, sigur se duce

Se discuta in diverse cercuri de mult timp despre Dambovita si cum sa o repunem in circuitul urban. Si totusi, dupa ce ne-am indeletnicit timp de 30 de ani cu plan­tari si replantari pe trotuarele inguste ce mar­ginesc superbul canal de beton, nimeni nu pare sa-si puna intrebarea de ce acesti pomi nu cresc mai mari de 3 metri. Im­bra­catul in flori si transformarea malului intr-o mare jardiniera nu ajuta la recuperarea acestui spatiu. Traficul pe 3 benzi pe un Splai care-a fost gandit ca o „dia­metrala“ nu va permite orasului sa se apropie de apa altfel decat pana acum (adica stangaci si primitiv), chiar daca bagam milioane de euro in amenajari floricole. Nici barcile asezate pe luciul apei n-au puterea sa te miste in vreun fel.
Si totusi… daca ai avea un luciu de apa mai intins, cu repere interesante pe mal sau in jur, niste maluri inundate in verdeata, cu umbra si un spatiu tampon care sa tina departe zgomotul si poluarea traficului, vaslitul ar putea deveni o atractie. Un astfel de loc exista chiar in mijlocul Bucurestiului, langa noua cladire a Bibliotecii Nationale. Inconjurata de garduri de toate soiurile si, pana de curand, de un santier ce parea etern, cele cateva sclipiri ca Flugtag sau demonstratiile sportive pe apa nu au atras prea multa lume in zona. Pro­iectul Asociatiei Ivan Patzaichin vine cu o viziune pentru locul asta. Nu doar cu un ponton cu barci sau o terasa de vara. Spatiul din fata Bibliotecii Na­tionale ar putea deveni un promotor al parcurilor naturale, acelea in care folosesti bicicleta, calul sau barca. Mai mult decat atat, s-ar transforma dintr-un spatiu de tranzit, ce ocupa inutil si inestetic un loc central si care nu-si jus­tifica costurile daca ne gandim la nu­marul de vizitatori, intr-o „destinatie“ interesanta. Si pentru bucuresteni, si pentru turisti. Multi sunt sceptici ca asa ceva se poate face. Ei bine, se poate. Si chiar foarte repede.
www.teodorfrolu.ro