De Citit : Altele

De-a Sherlock Holmes

| 19 aprilie

Grija pe care criminalii o au cu imaginea lor

Nu inteleg de ce-si acopera fata criminalii in momentul in care sunt arestati de politie sau cand ajung sa fie adusi la proces cu duba. E de-a dreptul ciudat sa vezi ca unul care cu zece minute inainte a intrat cu un pistol intr-un magazin sau mai stiu eu unde, a deschis focul, a ucis nu stiu cati oameni, iar apoi, cand merge flancat de politisti, nu stie cum sa traga mai tare de reverele hainei ca sa-si ascunda fata. Are un tata violent acasa care daca aude ce a facut il rupe cu bataia? O mama alcoolica si hipersensibila pe care ar darama-o vestea ca puisorul ei a omorat 10 oameni? Serios, ce se intampla cu acesti oameni? Le e rusine sa nu-I recunoasca vecinii? Adica se gandesc ca se vor intoarce dupa zece ani acasa si, cand vecinii ii vor intreba unde au fost, ei vor raspunde ca au avut o treaba?
Sau, poate se gandesc ca e bine sa nu fie recunoscuti pentru ca, cine stie, poate vor mai vrea candva sa ucida si n-ar fi tocmai bine ca lumea sa se fereasca de ei. Oare li s-a intins machiajul si nu vor sa apara in fata camerelor pistruiati si cu pete? Nu le sta bine parul? Mi se pare chiar ultima problema la care ar trebui sa se gandeasca un tip care e intr-o astfel de situatie. Adica ce e in capul sau atunci: „Bun, am omorat eu cinci oameni si probabil ca voi sta dupa gratii toata viata, dar eu cu fata asta nu pot sa apar in fata oamenilor. Nu asa vreau sa raman in memoria a milioane de oameni, ca un criminal urat!”