…scolare
Am petrecut o ora intr-un cabinet scolar. Asteptam pe cineva sa primesc o adeverinta si in acelasi timp am avut parte de spectacol gratuit. Au defilat prin fata mea povesti care mai de care, atent construite de catre reprezentanti diversi ai viitorului tarii. Veneau cu diverse probleme, spuse cu un ton grav, ochii licareau disperarea dupa o motivare. Venise o domnisoara, de pilda, iesita parca din ritmurile discotecii, nu de la ora de mate, sa ceara o motivare pentru o zi in care ea a fost la medic pentru ceva probleme cu spatele, dar uitase sa si ceara un bilet de voie. Si acum solicita plina de siguranta tineretii o invoire de la cele de aici, pe ochi frumosi, bineinteles. Fata nu era din Timisoara, nu statea in camin, ci avea apartament, trai si viata pentru clasa a IX-a. Alt caz, e adevarat, grav de bine gandit, e al unui baiat de clasa a VII-a care venise la cabinet tinandu-se de burta, ca nu mai poate de rau ce ii e, mancase un sandwich si i se facuse rau. Eu totusi cred ca ea de la ora de fizica care urma. Doamna de la cabinet a scos o pastila din dulapul minune, insa ma intreb daca baiatul chiar a luat-o pentru ca se vedea de la o posta ca ar putea face cariera in teatru. E drept, cu mai multa munca, dar avea o sansa. L-a dat putin de gol si faptul ca dupa ce a luat pilula a intrebat daca nu e trimis acasa. Saracutul, cat stres! Ma si gandeam cat sunt de evidenti, fara sa-si dea seama. Mi-am amintit cat de penibila trebuie sa fi fost si eu in timpul liceului cand mergeam sa ma invoiesc pe diverse afectiuni inspirate. Si eu care credeam ca sunt atat de credibil de creativa, gasind solutii de salvare pentru fiecare, in special cand cineva avea nevoie sa scape de vreun traseu prin materie.