Exista posibilitati excluse.
Tocmai de alea mi-e mie frica.
Parca ar ridica o lespede de pe mormant. Sar bucati de linoleum. Dusumeaua se strofoaca, incercand sa impiedice actiunea omului. Locotenentul isi acopera ochii cu maneca. Motociclistul arestat acum un veac se zbarleste. E clar ca particulele elementare il urmaresc inca. Betivul de la fereastra pe care nu-l intreaba nimeni nimic inchina cu sine insusi si sorbacaie ce a mai ramas pe fundul halbei.
— Tonia, da-mi, bre, si mie o zeama fulger!
Femeia se stramba, enervata. Iote ce pretentii are aburitul ala. Ii e teama dar e vrajita. De cand serveste aici, n-a vazut nimic sustect in dusumeaua de la bar. Numai nea Tomita gafaie, cu ochii scosi din orbite:
— E o inscenare, pe cuvant! Spiridoane, puiule, mi-esti martor! Nu stiu nimic. Sunt de acord cu politica partidului!
În sfarsit, chepengul s-a ridicat. Nimieni nu misca. Nu se aude nimic. Betivul ofteaza si-l roaga in genunchi (simbolic) pe Spiridon sa mai stoarca pompa.
— Nu e pompa, ne Cutare, e dozator! Anchetatorul baga mana adanc in hau. Se apleaca mult, deja fata i-a fost acoperita de chepeng. Se aude cum se-mboboseaza.
— Hai coana Maria, tine-ma de mana sunt om serios…
— Pe dracu’ – zice poetul Anastase, lovit de o iluminare – e un bluf. Punem pariu ca nici macar o pisica neagra nu e acolo?
Nu apuca bine sa-si exprime indoiala, ca se aude ceva pufnind!
E ceva viu! Si greu. Si gafait. Si, desi nimeni nu vede ce atarna de bratul voinicului, toata lumea se prinde ca e ceva greu! Alexandru trage. Trage. Pune si a doua mana. Apoi se rasteste la adunare:
— Nu vedeti ca nu razbesc? Dati-mi o mana de ajutor!
„Parca ar fi ridichea fermecata“ isi zice Popescu si se ridica, demn, sa-si umileasca dusmanul cu fairplay.