…omul din pestera se intoarce
De ce. Nu stiu bre de ce, asa, ca sa fac ceva cumva, altfel as fi ca o termita consumand continuu. Toate zilele ar fi la fel, trebuie din cand in cand o unitate de masura noua. Sau Dumnezeu stie, pur si simplu poate ca mi-a placut ideea. Cert e ca am acceptat. Am zis „da“ unui program de viata care zice „nu“ consumului inutil. Timp de o luna, sa vedem cum ma acomodez. „Nu“ consumului aiurea, din reflex. Am sa traiesc de pe 10 aprilie o noua experienta, aceea de a folosi totul gandindu-ma inainte. Ha. Ce haios.
Sa cugeti o tara inainte de a face orice gest. Pentru multi ar fi ceva inedit, nu, sigur, nu si pentru cei care acum au sprancenele arcuite a iritare, ei nu intra in calcul, ei sunt speciali. Sa folosesti numai strictul necesar. Fara surplusuri, fara lasa, ma, sa fie, fara a actiona hamesit. Poate suna a bravada, mie imi suna altfel. Sa nu ma lafai nejustificat. Daca folosesc un bec e ok, dar sa tin toate luminile aprinse si in alte camarute, chiar daca n-am treaba acolo e aiurea. Sau sa-l aprind ziua, in plina lumina, din obisnuinta. Un pic de atentie si de buna vointa. Nu storcaator de fructe, nu masina de paine, nu foehn, nu mixer, totul manual. Apoi – nu televizor. Vreau fotbal, merg pe teren, vreau informatii, citesc in ziarul calatorului de langa mine, iau un pumn, mai cer unul, ca e gratis.
Hai ca, desi pare imposibil, televizorul poate fi inlocuit cateodata cu carti. Nu sa le privesti natang, culmea, sa le citesti, iarasi o treaba insolita in lumea asta. Sau cu alte lucruri. Nu autoturism pe distante lungi transport in comun, nu produse de unica folosinta, ci cele pe care deja ai dat banii, nu cumparare de produse fabricate la mai mult de 500 de km de Bucuresti. The Caveman Project. Nu stiu de ce o fac, nu-s vreo eroina. Cred ca-s curioasa. Chiar avem nevoie de mai mult sau ce ne trebuie cu adevarat vine din alta parte?