De Citit : Editoriale

DIN ARMATA

| 25 iunie

La cirese

Iasi. Intr-o dupa-masa calda, fara sarcini si probleme, dar mai ales fara sefi, pe la sfarsit de mai sau prin iunie, ni se face de cirese. Bani nu prea aveam, dar o pofta…
Aro de serviciu al sefului, ramasese pentru o misiune a doua zi la prima ora, in curtea casei unde aveam biroul. Ideea a venit spontan si poate din mai multe capete odata.
Zis si facut. Imbracati civil, eu, Catalin si cu soferul plecam in expeditie. Ceilalti patru au ramas la sediu. Asigurau continuitatea. In juma’ de an urma sa vina revolutia. Din Copou pana la livezile de dincolo de Agronomie, cativa kilometri.
Ciresi pe ambele parti. Oprim si coboram toti trei din masina kaki cu numar de armata. Ca la un semnal, imediat, o hoarda continua cu si fara sacose, a inceput sa sara gardurile in afara, raspandindu-se ca potarnichiile. Fisa, ne-a picat destul de greu, si doar pe ultimii am mai apucat sa-i convingem cum ca: ”Stati linistiti baieti, ca si noi tot la…” Unii, au apucat sa se intoarca, la inceput neincrezatori. Ne-am imprietenit in timp ce umpleam traistile.
Cu plinul facut, ii lasam la lucru si plecam inapoi. Pe drum nu stiu cine a mai avut o idee buna. Ca n-are rost sa mergem cu ele si sa le impartim cu toti, mai bine ne oprim pe o banca, mancam, apoi ce ramane, ducem la baieti. Asa am facut. Dupa inca vreo ora, ne ridicam greoi, lasand in urma trei gramezi de samburi si ajungem cu o jumate de sacosica. „A fost greu mai, trei ore ne-am chinuit pentru astea, erau rare, nu prea s-au facut”.
Clar, de la Creanga sa ni s-a tras. Bojdeuca era la doar cinspe minute de mers pe jos.