De Citit : Editoriale

E cu nea, nu cu manea

| 03 februarie

Cred ca avem parte de cel mai frumos sezon de iarna de la mijlocul anilor ’80 pana in vremurile noastre europene. Zapada curge frumos, nu se lasa dusa deloc (e adevarat, cu largul concurs al utilajelor de deszapezire). Lumea politica s-a retras la gura sobelor in Poiana Brasov pentru a resapa doctrina si a schimba sigle. Se anunta someri pe toate drumurile in timp ce unii baieti finantisti propovaduiesc exporturi inexistente. In lupta directa cu domeniul social se afla cel al entertainmentului tv (mult mai gustat de public). Fetele defileaza golase prin emisuni impanate cu scandaluri sexuale, cu paruieli intre diverse paparude (toate autobotezate manechine), cu vrajitoare inchipuite care pe precedentul „flacarii violeta“ isi fac reclama pentru a lua paralele domnitelor tematoare de intrigi din politica sau din show biz, toate astea puternic garnisite cu manele. Manelele ataca puternic din toate pozitiile, din toate gurile gajaitoare, din toate suncile dansatoarelor care se revarsa larg pe ecranul televizorului. Mahalaua e noua universitate calauzitoare a tarii. Lumea lui „fa“ si „ba“ a triumfat.

Acum sa intram in ale noastre, astea de rezistenta in fata agresiunilor de tip manelisto-cocalar. Pe 5 februarie, in Suburbia, avem un concert Omul cu Sobolani. Aceeasi zi, dar ne deplasam un pic mai incolo pentru vizita unor britanici in Mojo, Baddies se numesc ei (in deschidere se produc ai nostri de la The Mono Jacks). Pe 6 februarie, concert la Sala Palatului cu un maestru al chitarelor, Chris Rea. Sper din tot sufletul sa puteti participa la cantare, sa va faceti loc printre figurantii care vin la concertele astea mari doar pentru imagine, poza, prosteala etc. Pana la o noua reintalnire va doresc ninsoare placuta si deszapezire eficienta!
Avanti popolo!