De Citit : Editoriale

Fara mine

| 16 noiembrie

Mai putin despre lucrari, mai mult despre artist

Urmele artistilor sunt lucrarile lor. Dinamica pasilor nu e tot timpul evidenta. Nu stim prea bine ce obiecte, evenimente sau trairi personale au facut posibile marile capodopere ale artei. Modul modern de a prezenta arta in muzee sau galerii s-a consolidat dupa Revolutia Franceza, moment in care trebuiau reconvertite palatele aristocratilor decapitati. Astfel au aparut muzeele, colectiile si, mai tarziu, galeriile. De atunci ne-am obisnuit sa gasim intr-o expozitie un numar de lucrari ale artistului sau artistilor. Vernisajul devine o prezentare muta a finalului unui demers artistic. Atentia este pe lucrari si mai putin pe felul cum ele au jucat un rol in viata artistului.
Expozitia lui Gili Mocanu/Oana Tanase – Fara mine din spatiul Independent 84 este o arheologie contemporana in spatiu/timp real. Gestul curatorial al Oanei Tanase a fost cel al unui psihoterapeut: a reusit sa-l puna pe Gili in situatia de a identifica acele lucrari si obiecte pe care s-a sprijinit in alcatuirea propriilor sale picturi. Nu trebuie sa ratati asa ceva.
E un festin care-mi reconfirma faptul ca Gili face mai degraba filozofie decat pictura. Fiecare lucrare a lui este o pilula amara, are forta unei icoane laice, functioneaza ca semn mistic si declanseaza viziuni holotropice pentru cautatori. E pitagoreism contemporan.
Cat despre "Teapa“, "Cal“ si "Paiate“, adica statuile care ne uratesc Bucurestiul, nu-mi vin in gand decat doua cuvinte: DE C{CAT!