“Cand tacem , suntem dezagreabili…cand vorbim, devenim ridicoli”
Cartile Hertei Muller sunt diferite fatete ale aceleiasi experiente dureroase; ale suferintei care a marcat-o pe autoare prin gratuitatea si absurdul ei si care se numeste Romania comunista. Atunci cand ceva nu poate fi explicat, cand intelegerea nu este decat o incercare de calmare a intelectului depasit de situatie, trebuie sa retraim acel lucru. Experienta reciclata literar ne ajuta sa o facem, iar Herta Muller se alatura unor autori ca Alexandr Soljenitan sau Paul Goma in a-si conserva marturiile dureroase in literatura de buna calitate. Arta scriitoarei germane de origine romana creeaza o lume intermediara, suprarealista, aflata intre tacerea stupefiata si marturisirea prea dura pentru a fi inteleasa. Asta deoarece: „Cu vorbele in gura calci la fel de multe cum ai calca iarba cu picioarele. Dar si cu tacerea.” E lumea din romanul Animalul inimii, un taram condus de dictator si supravegetorii sai, unde oameni abrutizati se hranesc cu sangele abatoarelor si produc oi de tabla si pepeni de lemn, unde nu te poti salva decat prin poezie, prieteni si gandul la evadare. Universul creat de autoare in aceasta carte este o masinarie kafkiana bazata pe experienta din colonia penitenciara care devenise Romania in timpul regimului comunist. In spate se afla biografia scriitoarei din timpul studentiei.
Herta Muller este recomandarea Academiei Suedeze de anul acesta. Ii gasiti cartea pe rafturile Librariilor Carturesti.