„Ochii care vad prea multe consfintesc crima“
Jannis Kounellis, un artist contemporan grec care traieste in Italia, spunea intr-un interviu ca singurul lucru pe care-l mai asteapta de la arta si de la artisti este sa restabileasca puterea de evocare a imaginii. Minunat, asta vreau si eu…
Problema de surmontat este urmatoarea: traim intr-o epoca in care imaginile ne asalteaza continuu. Televizor, reclame stradale, computer, totul ne asalteaza in vederea consumului. S-ar zice ca imaginea a devenit icoana consumului insa mai degraba e adevarat ca imaginea si-a pierdut statutul de „icoana“ si s-a instrumentalizat. Facem icter de fiecare data cand vedem o imagine tocmai pentru ca o asociem tot timpul imaginea cu un „price tag“.
Atunci care e solutia? Un promotor responsabil al artei nu are cum sa evite aceasta intrebare. Care e raspunsul meu imperfect? Ei bine, cred intr-o mai acerba selectie a cercului consumatorilor de arta. Artistii si iubitorii de arta ar face bine sa evite bienalele de arta, expozitiile de grup, targurile si asocierile de orice fel. Imaginati un club mic de tip „celula al-Qaeda“ si folositi acest parteneriat temporar in a va „hrani“ pe voi.
Nu va ganditi la posteritate sau la faima sau la bani. Aceste elemente sunt tot timpul imprevizibile si, de obicei, sunt niste demoni. Arta este o ustensila pentru aici si acum. E gimnastica sufleteasca zilnica sau macar saptamanala.
Cat despre „Cal“, „Paiate“ si „Teapa“ am visat ca reinvie Carol I si le topeste pe toate si face cate o coroana cristica de otel ghimpat fiecarui roman. Redistributie regal-artistica.