De Citit : Editoriale

Intelegerea

| 12 septembrie

Intre el si ea exista o intelegere. O fi existat de la inceput, dar eu, unul, am cunoscut-o, ca toti ceilalti, de cand le-am trecut pragul. M-au invitat la masa, in apartamentul lor cochet. Casa frumoasa, cu pisica si caine, cu plasma, cu un mobilier… cum sa-i spun?, cubist, geometric, perpendicular? Toate au palit in clipa in care am vazut intelegerea.
Era in perioada lor buna, cand se scaldau in bani si se intorsesera, arsi de soare, din calatoria cu balonul peste Polul Nord. Am vazut intelegerea. Rotunda, aurie, cu priviri stralucitoare si freza perfecta, cu guler scrobit, lornion si lantug de argint. Era legata de piciorul mesei, astfel incat, la concurenta cu cainele sau pisica, se putea gudura pe langa ei, pe cand turnau in pahare sau umpleau farfuria. Conversatia decurgea perfect, isi pasau unul vorba altuia. Eram mut, nu-mi puteam lua ochii de la el, cand isi strecura mana pe sub gulerul intelegerii, ca si cum ar fi vrut sa-i ciupeasca niste ipotetici sani, iar ea il/o gadila sub barbie, apoi pe spate si pe burta. Cand ajungea cu degetele sub burta, intelegerea dadea ochii peste cap, iar stapanei i se opreau vorbele-n gat. Atunci intervenea el, vorbitor admirabil, facandu-ma, din doua fraze, sa zbor la un kilometru deasupra axului lumii.
Am ajuns acasa naucit. Intelegerea parca se gudura fantomatic pe langa mine, excitandu-ma fara rusine. Am incercat, ferit, sa aflu ce e cu intelegerea asta. Am aflat lucruri care m-au uimit peste masura: ca, uneori, era aidoma unui paralelipiped cu valuri, ori ca un oposum, ori ca o sirena de vapor. Ca uneori nu se misca, alteori servea, ea, masa. Ca era om, animal sau hymera. Dar nimeni nu avusese, ca mine, vedenia unei jucarii sexuale. De aceea, am acceptat cu bucurie si groaza urmatoarea invitatie, dupa un an si jumatate. Din pacate, conversatia a lancezit, iar intelegerea a stat intr-un colt, scociorand in zid. Parea prost dispusa si maraia atat la caine, cat si la pisica. Nu semana deloc cu prima intelegere. Aducea mai degraba cu un cartof rascopt. Am plecat nesatul si nesatisfacut.
Intelegerea era bolnav(a), iar ei nu se purtau ca niste oameni responsabili. Brusc, anul trecut, au plecat. In ce directie? Nimeni nu stie. Au sters putina. Impreuna? Probabil. Abia cateva zile mai tarziu zvonurile au inceput sa circule. Cica se intorsesera intr-o seara si gasisera intelegerea zvarcolindu-se pe parchet. Muscase de gat cainele si pisica. Zgariase peretii. Se cacase in toata casa si scrisese obscenitati pe zid. Au fost obligati s-o impuste pe loc. Se mai spune ca amandoi erau inarmati, de mai multa vreme.
Pe frumoasa lor casa atarna acum un afis enorm: "De vanzare". Dar nimeni nu vrea sa cumpere. Zvonurile, mai puternice decat ratiunea, spun ca intelegerea e raspandita uniform, in toata casa – si pute ingrozitor.