De Citit : Editoriale

Jocurile prieteniei

| 11 aprilie

1990

In 1984, URSS-ul si satelitii sai au decis sa boicoteze Jocurile Olimpice, organizand o manifestare paralela care s-a desfasurat timp de aproape trei luni in noua tari. De atunci, aceste numite Jocuri ale Prieteniei (Дружба) au continuat sa se intample, acoperind toate disciplinele sportive si reunind numai tari din blocul estic.
In primavara lui 1990, pe lacul de langa orasul Szeged avea sa se desfasoare ultima Cupa Prietenia la canotaj. Tata, care lucra la Directia Judeteana a Sportului din Constanta, urma sa faca parte din delegatie. Intrucat vizitase Estul in calitate de “oficial”, s-a gandit ca as putea merge in locul lui. Doamna Francu, sefa directiei, a acceptat. Asa am devenit delegat. Aveam si ecuson.
Daca feminitatea ar fi Polul Nord atunci momentul in care am descoperit ca sunt inconjurat de fete m-a transformat in Admunsen. Eram intr-un avion si oriunde m-as fi uitat in jur, locurile erau ocupate de fete voinice, cu brate si picioare zdravene. Lotul national feminin de canotaj. Amazoanele nu mai erau un mit. Mai mult, fetele aveau ambii sani si chiar daca nu trageau cu arcul, stiau sa manuiasca cu indemanare vaslele. De emotie, am tras aer in piept.
Zburam, la propriu si la figurat. Spre Budapesta, de unde am luat autocarul spre destinatia finala, Szeged. Tarom a fost ultima companie din Europa care a interzis fumatul in avion. Pe locurile din spate se fuma pe rupte. N-o sa uit niciodata Szeged. Acolo am cunoscut prima mea dezamagire sentimentala internationala. O poloneza, cu care flirtasem atat cat imi permiteau cei 15 ani neimpliniti m-a lasat balta pentru un bulgar spatos.