Realitatea e dincolo de noi. Dar poate dincoace de voi. E suficient sa ne dam mana si gata cu realitatea!
— Domne, da’ ne mai fierbi mult cu bucatareasa aia adumitale? Ca noi n-avem bucatarie! As vrea io sa gust ceva la plecare…
— Duduie – repeta anchetatorul rasucind pistolul pe deget – nu vorbesc cu dumneata… Caaa… (Alexandru isi misca buzele in gol si numara orbeste) acum imi amintesc de povestea de la revolutie!
— Ce revolutie, ma, musiu?
— Duduie, poate ca dumneata uiti usor, da’ la mine e totul scris si notat. Era in seara de 22 decembrie, vila lui Ceausescu. Din dormitor ati spart usa de la baie. Acum iti aduci aminte? Baia cu un Maneken Pis de plastic aurit… Credeai ca e de aur. L-ai incercat cu unghia!
Coada de cal vopsit a Antoniei se cabreaza in vant. Dumnezeule mare! Asta e imposibil. Putoiul asta increzut nu are mai mult de 33 de ani. Se pricepe ea sa ghiceasca varsta musteriilor din prima, nu greseste cu mai mult de cateva luni. In plus sau in minus… Deci putoiul asta increzut nu putea, n-avea cum… Nu era el acolo, in iuresul lacom care sparsese usa de la dormitor. Fulgerator, isi aduce aminte: in fruntea revolutionarilor era unu, Fane, negricios si ragusit. Au spart usa de la baia ei! Ca Leana era mai rea. Ea trebuia sa plateasca prima. Poporului. Oglinda rotunda cu ciucurasi de cristal. Weceu cu motive populare si cu o zana albastruie pe capac. In sfarsit, robinetele de aur, masive, cu o rozeta impletita.
— Fratilor, uite cum sfideaza poporul! Nu lasati nimic intreg, fratilor! Sa ne razbunam, fratilor!
Avea douazeci de ani, iar revolutia muscase din sufletul ei feciorelnic, aproape feciorelnic. A luat robinetul (de aur) de la bideu. Dar s-a chinuit cu el!
— Ei, vezi? zice plin de condescendenta anchetatorul Maricelu.