Asteptarile duc undeva sau nu duc nicaieri.
Vasile s-a dus in piata pentru o undita. S-a uitat, a cumpanit, a amanat si a depasit tot randul de trestii, pana a dat peste cel mai ciudat lucru din viata lui: un patrat multicolor, cu margini cusute, mic cam cat un pumnisor de copil.
— Ce-i asta? a zis Vasile simtind cum il furnica deodata pana-n sira spinarii, uitand instantaneu de pasiunea-i pescareasca.
— Domnu’ e lucru in sine. Il dau cu o suta, ca ma grabesc.
„Aha – si-a zis Vasile – toanta nici nu stie cat valoreaza unul de-adevaratelea.“
— Optzeci, nici un banut in plus.
Asa s-a facut ca Vasile s-a intors, extaziat, cu lucrul in sine. In tramvai l-a tinut tot timpul la piept, langa inima. A intrat in casa, o garsoniera incomoda. S-a asezat pe pat (acelasi prin care trecea, razant, cate o fata – fara sa revina vreodata, nimeni nu stie de ce), fata in fata cu biblioteca incarcata cu tomuri grele, filosofi- cesti. A depus lucrul in sine si a asteptat. O zi, doua, sapte. A mai dat o fuga sa rontaie ceva, sa traga un gat de bere. Dar cu sufletul la gura. Nimeni altcineva in lumea noastra, meschina ori numai marginita n-ar fi putut spune la ce foloseste patratul multicolor, matasos si rece la pipait, cusut pe margini.
Foarte tarziu i-a trecut prin minte: „Dar daca nu foloseste la nimic?“.
Cand Politia a deschis apartamentul, la insistentele vecinilor, garsoniera era neatinsa, cu exceptia lui Vasile, caci l-au gasit storcosit pe zid, ca si cum o presa formidabila s-ar fi declansat asupra lui anume, intr-o milionime de secunda. Anchetatorul s-a scarpinat in cap. Oare sa-l razuiasca, pentru probe, din tencuiala? Dar unde-s stropii? Al dracu’ caz! Iar cubul ala multicolor cum rezistase impactului? Ce ciudatenie! L-a luat in palma, imprudent, dar fascinat de atingerea racoroasa. La ce-o folosi?
— Dar daca nu foloseste la nimic?