Strategiile culturale si politicile publice ale unei posibile guvernari rock.
Joia trecuta, Luna Amara a avut, in sfarsit, un concert in Expirat. Zic „in sfarsit“, pentru ca Expiratul a fost una dintre gazdele traditionale ale clujenilor in anii in care se lansau ei prin Bucuresti. Dar, cum-necum, s-a intamplat sa treaca o viata de cand Luna Amara nu mai cantase aici. Poate asta a fost motivul pentru care concertul a fost vizitat de spiritul reintalnirii. Spirit care a inspirat familiara inghesuiala de pe scena si a scenei cu rockerii din fata ei, a adus oameni care nu mai fusesera nici ei de mult timp in Expirat, cu alte cuvinte, a magnetizat cu mult mai multa lume decat te-ai fi asteptat sa incapa in club intr-o zi de joi.
Ei, si cum asudau Mihnea, Nick, Sorin, Razvan si Vali cu ochii in pogo-ul din fata lor, intr-un club care te indemna la amintiri, odata ce i-a traznit o revelatie: Luna Amara implineste anul asta 10 ani de viata si de destoinica activitate muzical-revolutionara. Mai frate – se uitara dansii unii la altii – ZECE ANI! Zece ani inseamna deja garantia unei coerente, inseamna o foarte stabila relatie cu fanii „rosu aprins“. Oamenii astia asteapta, acum, ceva de la noi, un eveniment, o sarbatoare, un tort, ceva. Din ce mi-a povestit Mihnea (Blidariu: voce, trompeta, cuvinte), guvernul Luna Amara si-a definit politicile de intampinare a celebrarii unui deceniu de existenta. N-au sa-si dedice ode propriului trecut glorios, nu vor edita un album cu „the best of“, nu vor organiza un concert cu fostii membri/invitati/prieteni ci vor oferi invitatilor la petrecere un pachet plin de noutati. Un album nou (e, pe jumatate, nascut), un DVD si alte surprize pe care nu le vom afla decat atunci. Ati inteles, din acest proiect, programul de guvernare al echipei Luna Amara? Formulat indesat, el suna asa: „Dupa nici 10 ani, tot mai fresh!“