Fetele cu poale suflecate si cu blugi plesnind pe cur alearga cu halbele mustind. E fum de sa-l tai cu cutitul. Gheorghita ocupa o pozitie strategica si scaneaza sala. Ii stie pe Gogu cel flecar, pe Misu cel laudaros, pe Roza cea betiva, pe Alexandru cel pierdut, pe Virgil cel morocanos. stie, pana in cele mai mici amanunte, ce, cum si de ce face fiecare. stie ticurile, repetitiile, greselile de exprimare. Cunoaste ideile ascunse, temerile nepatrunse si stie, pe dinafara, cum se leaga si se dreg destinele: cu bere. Din cauza asta, privirile lui nu intarzie niciodata pe chipuri si gesturi. Lumea e aceeasi, intr-o continua, inutila schimbare. Gheorghita e un intelept de berarie. Intotdeauna e consultat de disperatii localului sau de chelnerita Gyöngyi, care uita, inevitabil, socoteala in limba romana. Cand izbucneste un scandal axiologic, el e autoritatea suprema. In vacarm, vocea lui izvoraste clar. Orice diferend inceteaza. E zeul localului.
Si exact la masuta lui se aseaza o fetiscana cu parul verde si cu belciug in nas. Are inel pe police si slapi. E hotatata, nu ezita. Trage din tigara si ii sufla fumu-n nas. Desi e si el fumator, Gheorghita se fereste, instictiv. Fata nu-i lasa timp sa respire. Il scruteaza cu ochi verzi si il ia repede:
— Domnule, am o problema. Numai tu poti sa ma luminezi, sa ma rezolvi, spune-i cum vrei. Am un prieten betiv. Nu bea mult, da’ e betiv. Nu-l scoate nici dracu’ din crasma. Gyöngyi, vreau si eu o vodca! Bea aici, e cu tine. E zi de zi, asa zice el, da’ io nu-l vad. E gagiu’ meu, omu’ meu si nu-l vad. S-o fi ascuns, da’ nu asta vreau sa-ti zic. M-ai nenorocit! Zice ca e elevul tau. Ca esti cel mai destept om din lume. Si asta ma scoate din minti. Orice i-as spune, numai tu ai dreptate. Nu-i corect! Gyöngyi, puiule, vodca! I-am zis ca in dragoste nu trebuie sa-ti ceri iertare – si a ras. I-am zis sa-si tunda mustata (Gheorghita isi pipaie, instinctiv, pamatuful de sub nas), mi-a zis ca n-o face pentru nimic in lume. I-am zis ca oamenii sunt rai. A ras. Oamenii nu sunt nici buni, nici rai. Ce prostie! Ori, ori. I-am zis ca am sa ma re`ncarnez. Mi-a zis ca toti oamenii sunt muritori. Ne-am certat si cand ne-am pupat! Gyöngyiiiiii, asta-i vodca? Vreau o suta! I-am zis sa nu-l prind cu carouri si pantaloni verzi. Ce sa vezi? El se imbraca la fel cu maestrul sau. De ce? De ce? De ce te imbraci in carouri? De ce sa-ti ceri iertare daca iubesti? De ce intorci capul de la femeia pe care vrei s-o futi, pentru niste pacatoase de idei? Sa-mi spui repede, pana nu se intoarce prostul meu, ca te belesc!
Si fata da pe gat vodca, dintr-o suflare.
— Multumesc, scumpo!
Gheorghita se foieste. Cine dracu’ e discipolul asta misterios? N-are niciun discipol. Parca si-a inghitit limba. E un moment istoric.
— Ce mai astepti?, zice fata. Ia-ma! si sa iesim de aici!