De Citit : Editoriale

Max si Hella

| 25 august

Sci-luv

Max se intorcea de la sedinta lunara. Nu intelegea. O sedinta pe luna nu reusea niciodata sa-i apropie, era doar o intamplare pentru care toti se pregateau ca atare: incordandu-si fiinta cu totul, tacand si ranjind puternic. „Cine naiba-i cel mai tare daca toti rad superior?“, se intreba Max zambind, in drum spre casa.

Hella il astepta in apartament goala, citind o folie de inky pe patul organic scump. Inca era frumoasa, femeia asta, mult mai frumoasa decat atunci, in 2034, cand Max a vazut-o pe holograma TreeD-ului. Il apelase pe Cheng si, ca nu degeaba insemna „sincer“ in chineza, TreeD-ul era deja deschis. Gesturile mainii scormoneau prin casa lui Chen pana cand pe holograma i-a ajuns dormitorul. Pe lumina patului simplu, de imitatie de plastic, era intinsa femeia asta curba, cu pielea maslinie de la heliotraining. „Scuze, stii unde-i Cheng?“.

Hella s-a-ntors spre monitor zambind adormita, citind infoband-ul. „Nu stiu, Max… coleg… Europa 16… unpaired:)“. Hella s-a jucat cu el cateva zile pana i-a dat Codul. Prea i-l ceruse din prima si vroia sa vada daca stie sa se abtina. Max se stapanea bine, dar cand Hella i l-a trimis si el l-a introdus in Une sa-si calculeze compatibilitatea, se bucura ca un copil. „Hai, zi, cat?“, era si ea nerabdatoare. „Sa-mi trag una, 94…“. Au tacut mult si ei i-au curs lacrimi pe langa zambet. Da, era mult mai frumoasa acum, dupa atatia ani. Si-au zambit de bun venit. Max a aprins scurt TreeD-ul si si-a vazut copiii. Erau bine, legea ii mai dadea doi ani in care putea sa-i vada fara feedback. A facut un dus si s-a dus, gol, spre ea. Inainte sa faca dragoste, Max a-nchis camerele cu un gest. Hella le-a pornit cu gestul invers, zambind cu pofta: „Lasa-i, azi vreau sa ne vada toti“.