La moartea revistei Noua Literatura.
La petrecerile ratate, cand toata lumea isi priveste melancolica paharul, ma cuprinde uneori o veselie inexplicabila. Cand ploua si pe strada zaresc numai fete mohorate, mi se face chef sa dansez. In multe dintre momentele in care ceilalti traiesc o depresie generala, imi vine sa fredonez melodii vesele. Imi plac inceputurile, dar trebuie sa recunosc ca am o slabiciune pentru sfarsituri. Cred ca am cumparat primul numar NL de la defunctul chiosc din pasajul de la Universitate. Dupa ce l-am citit mi-am dorit imediat sa scriu in revista. Eu nu citesc publicatii literare si, in general, nu prea am interactiuni cu mediul literar, dar atitudinea care se degaja din paginile NL m-a facut sa-mi doresc acest lucru.
M-am regasit intr-o abordare fireasca a literaturii, din care lipsesc majusculele. Apoi lucrurile s-au legat: Lorgean tocmai aparuse si intr-o zi am fost vizitat in Sipotul Fantanilor de Ana, Igor si Elena cu care am vorbit despre roman si despre multe alte lucruri. Asa am ajuns sa devin, la propunerea Luminitei, colaborator permanent. Mi-a placut sa scriu pentru Noua Literatura. Mi-a placut sa dau o forma literara calatoriilor mele, sa cotrobai printre fotografii si bilete de avion, sa scriu chiar si cateva proze care se incadrau in tema. In timp, i-am cunoscut si pe alti cativa semnatari ai rubricilor din NL: Maria Manolescu, Ana Maria Sandu, Calin Torsan, Cosmin Manolache. Acum pot sa spun ca am in mobil numere de telefon de scriitori. Am scris ceva pagini pentru NL. Daca as fi dornic sa umplu un raft de carti cu numele meu pe coperta, as putea sa public o brosurica intitulata Lorgean Travel la o editura obscura din Tulcea sau Bacau. Cu siguranta, dupa ceva timp m-as fi plictisit sa-mi intind amintirile ca un gumilastic si sa le masor in mii de semne. Stau intr-o casa mica si formatul revistei imi manca tot mai mult spatiu. Ce as fi facut cu colectia daca ar fi ajuns la numarul 100? Plecarile, prin definitie, au un punct terminus. E locul cel mai bun de unde se pot pregati calatoriile ce au sa vina.