De Citit : Editoriale

Noe

| 18 aprilie

Scrisoare din Praga

Am primit din Praga o e-pistola de la amicul Dan Ungureanu, unde e lector de romana. Împartasesc cu voi aceasta satira ritmata si raraita, pe marginea ultimului film de Darren Aronofsky, Noe. “Nimeni nu mai era leal, nu mai era onoare, nu mai era marinimie. Milionarii ruinau lumea. Maurii omorau nurorile, ramaneau minorele: nimeni nu-i alina, nu-i miluia. Mare era mania LUI. ”Oi omori neamul oamenilor, oi narui lumea lor!” mormai EL. La malul marii, Noe urmarea norii. Urma ruina lumii, nu o inrourare. Noe murmura lemnarului: ai ulm? N-am, nu mai e urma, il lamuri lemnarul. Numai alun am. Nu nuiele, marai Noe – ai arin ? Am. Noe ii numara in mana noua mine, numai aur, il remunera. Lemnarul ii uni o mare yola. Noe lua in yola lui animalele, leul, lama, mielul, mierla, rama, molia. Omenirea o muri, murmura el; neamurile mele, nora-mea, mirele ei, mama, mamaia nu. Lumea mai are un an, o luna, o ora. În iulie o urnira. Mierla oua in oala. Noe marina in lamaie mreana aurie ori morunul, le rula in malai, le rumenea in ulei, le muia in ai. Oamenii lui Noe manuira alene ramele noua luni; el nu – el era amiralul. Eol inraurea rau ruliul. Mare era aleanul marinarilor! Le era rau la umeri, la maini. Erau aramii, lumina ii rumenea. Unii aiurau, ii urmarea anemia. Mina lui Noe mima umorul, era imun la manie. Uliul lua o ramura a unui laur, i-o inmana. Ramul ii lua maul lui Noe. Malul ii era moale in mana. Minune, un liman! urla el. Neamurile lui inmarmurira. Mare le era uluirea, normal: ”Nimeriram in Armenia”. Era in ianuarie, neaua era mare.”