De Citit : Editoriale

O comedie intelectuala despre impulsul literar

| 09 mai

In casa e o comedie subtil-subversiva si foarte literara, in regia lui François Ozon.

Incurajat de profesorul sau de franceza (Fabrice Luchini), un licean precoce (Ernst Umhauer) se infiltreaza in casa si in familia unui coleg, din care face subiectul unui roman foileton. Filmul, scris si regizat de François Ozon, se intituleaza In casa, iar actiunea sa se tot muta din acea casa (a carei realitate devine tot mai greu de separat de scornelile tanarului scriitor) in clasa (unde profesorul se implica tot mai mult – si tot mai nepedagogic – in evolutia proiectului literar al elevului), si de-acolo acasa la profesor (a carui sotie, jucata de Kristin Scott Thomas, este, la randul ei, tot mai implicata in vietile “personajelor” din prima casa).
Revizuite din mers de scriitor, in urma criticilor primite de la profesor, episoadele plasate in casa “fictionalizata“ trec de la meta-mystery la meta-soap-opera, si de-acolo la meta-Pasolini – la fel ca in filmul din 1968 al acestuia, Teorema, ordinea burgheza a casei e intoarsa pe dos in urma infiltrarii tanarului, iar alura de efeb demonic a acestuia din urma este demna de un agent pasolinian al anarhiei (in primul rand sexuale). Impulsul literar se afirma ca impuls anarhist. Este functia ideologica a invatamantului literar liceal, ca institutie burgheza, sa-l carmeasca in directia unei “misiuni edificatoare”, dar eforturile depuse de profesor in directia respectiva sunt ipocrite (curiozitatea lui de a afla ce se mai intampla in casa e mai mult decat un pic voyeurista, iar pentru satisfacerea ei e dispus sa comita transgresiuni etice) si nu duc decat la distrugerea lui.
La cat de meta- e filmul, traseul pregatit de regizor acestui personaj nu putea fi decat unul copios-intertextual – sunt invocati Nabokov, Hitchcock si Woody Allen.