De Citit : Editoriale

peisaj cu om singur

| 01 iulie

natura moarta

ploua. mult. neintrerupt. stau. gandesc. astept. astept sa iasa soarele. stiu ca ploaia o sa se opreasca la un moment dat. ma uit in ciobul de oglinda. barba mi-a crescut pana pe piept. mii de fire albe. ieri am vrut sa o scurtez dar cuiul de la foarfeca ruginita s-a faramat si foarfeca s-a rupt in doua bucati. ma uit de o ora in ciobul de oglinda. incerc sa-mi numar ridurile si cicatricile de varsat de vant. poate ca lumina e de vina. norii sunt prea grosi. nicio raza de soare nu poate sa treaca prin ei. deschid o conserva de peste. expirata acum un an. n-are gust rau. mi-e sete. iau apa de ploaie din ligheanul care sta pe balcon. beau. o cana intreaga. se spune ca apa de ploaie e daunatoare. se spune ca apa de ploaie aduna cenusa radioactiva din atmosfera. numar liniile scrijelite cu surubelnita pe perete. trei sute nouazeci si opt. asta inseamna un an si o luna. un an si o luna de cand ploua fara oprire. ies pe balcon si ma uit in jos. am impresia ca nivelul apei creste mai repede in ultimele zile. sunt la etajul sapte. daca mai creste doi metri o sa inunde balconul. si atunci o sa trebuiasca sa caut un adapost la etajul opt. intru in casa. ma asez pe jos si ma sprijin de perete. scot din buzunarul de la piept fotografia si ma uit la ea. mama zambeste si-si tine nasul un pic in vant. ca si cum ar sfida pe toata lumea. tata ma tine in brate. se uita la mine si-mi arata cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. eu am doi ani. ma uit spre obiectiv si mijesc ochii pentru ca soarele e prea puternic. afara s-a intunecat de-a binelea. numai soarele din poza se mai zareste in penumbra. tata ma pupa pe obraz si adorm.