In ce tara te mai culci noaptea cu un presedinte al tarii la cap si te trezesti dimineata cu altul, ce-ti da desteptarea cu un hohot de ras? Unde, in Europa, in zi de alegeri, televiziunile inca mai fac campanie electorala, asumandu-si fericite si multumite „riscul” de a plati niste amenzi babane pentru incalcarea legii? Care jurnalist din lume, ce face tot timpul pe impartialul, sustine pe fata (si pe dos) un om politic? Numai la noi in patrie jumatate de popor sarbatoreste, iar cealalta jeleste, ca in cateva ore sa fie viceversa. In ce parte a globului se mai rup prietenii de-o viata din cauza optiunilor diferite pentru un candidat sau altul? Or avea si altii din tot ce am insirat mai sus, dar pe toate, la gramada, nu le avem decat noi.
Acesta-i adevaratul brand de tara. Romania merita vizitata nu numai pentru geografia si istoria ei, ci pentru temperamentul cu totul iesit din comun al acestui popor. Mai ales pentru asta. Pe chipul imposibil de prins in rama al romanului ar trebui sa batem moneda cand vrem sa ne facem reclama in strainatate, si nu pe… riul-ramul. Romanul e un om ca oricare altul, dar romanii, laolalta (fie si numai in echipe de doi) sunt o curiozitate. Suntem o natie surprinzatoare, pentru ca suntem una incarcata de vitalitate. Iar adevarata viata – nu aia monotona, flasca, previzibila, programata – este o inepuizabila sursa de surprize. Si in noi gilgiie viata, da pe dinafara, siroieste. Ca un izvor care n-are niciun chef sa-si gaseasca vadul.