Dimineata devreme
Probabil ca toti am trecut cel putin o data pe Splai, spre targul de masini sau spre Autostrada Soarelui, si sigur ne-am intrebat ce e dincolo de malul de pamant ce merge pe cativa kilometri paralel cu cheiul. Pana acum cativa ani avea si un gard, care ne avertiza clar ca acolo este cineva stapan. Nu era nimic care sa te faca suficient de curios sa vezi ce ascunde acel val de pamant. Stiam doar ca Ceausescu isi dorea sa faca acolo ceva maret, dar nu mai apucase sa termine, si ca undeva, pe partea cealalta, Manastirea Vacaresti cazuse prada buldozarelor.
De altfel, imi mai este vie inca in memorie imaginea bilei gigantice ce darama aceasta cladire unica. Intr-o zi am avut curiozitatea sa ma opresc in mijlocul drumului si sa ma cocot pe malul de pamant. Va recomand sa faceti acest lucru dimneata devreme, cand tocmai a rasarit soarele. Bucurestiul inca ofera surprize greu de imaginat. Daca aveti si o barcuta usoara, un kaiac, pregatiti-va pentru cea mai spectaculoasa aventura pe care o poate oferi Bucurestiul astazi. Dupa ce cobori la luciul de apa, lasand in spate zgomotul traficului de Bucuresti, parca ai trecut printr-o poarta a timpului, intr-o alta dimensiune. Acest loc ireal era pe prima pagina a ziarelor cu investitorul australian ce concesionase un plaman de Bucuresti ca sa faca ceva extraordinar si memorabil. N-am mai auzit nimic despre acest vizionar investitor, si nici despre miliardele promise ca investitie aici. Lasata libera, natura, cu mlastina si maidanul plin de stuf si vietati de toate felurile a inghitit maretele planuri imobiliare. Sper sa dispara aceasta concesiune si orasul sa recupereze bucatica asta de decor, iar dezvoltatorii pe care ii va tolera sa construiasca, sa probeze ca au apartinut generatiei flowerpower, sau cel putin au auzit de ea. Make love not war pe o barca fara motor.