De Citit : Altele

Precum in ape, asa si pe pamant

| 24 martie

Si procesul e-n plin avant

Un personaj minunat din Delta Dunarii, profesor de romana si ornitolog pasionat, imi povestea despre un amic, autor al unei vorbe memorabile. Rationamentul din dosul vorbei pornea de la o realitate a Deltei. Dupa inundatiile din ’70, locul s-a umplut de caras din cauza valurilor succesive ale raurilor care se ingramadeau spre maresi luau totul cu dansele. Carasul e un peste foarte rezistent, care nu face mari mofturi la conditiile de trai. Cica poate sta in mal cu lunile, fara sa manance si fara sa strambe din nas la calitatea apei. Alte soiuri de peste isi iau lumea-n cap si dispar, daca se intampla schimbari dramatice ale conditiilor de mediu in care traiesc. Carasul isi vede de treaba. Mai mananca icrele altora, mai baga o tura de namol, nu face pe nebunul si, chiar daca nu-l invita nimeni, ocupa el locul liber pe care l-au lasat alti pesti. In fond, e un peste dintr-o bucata. Nu pune botul la ifosele altora care nu suporta excesul de alge, lipsa de lumina, apele puturoase pline de tot ce oferim noi, cu generozitate, naturii. Carasul ia ce i se da si face ce stie mai bine. In timp ce altii o taie, din cauza conditiilor grele, el se inmulteste. Nu viseaza la boieria care trebuie sa fie pe la Marea Bariera de Corali, nu cere disperat oprirea deversarilor monstruoase, nu se sperie de barbaria animalelor bipede care omoara pestele cu curent electric si face haz de necaz, de rapitorii mai mari ca el, care fug mancand valuri, din calea mizeriei. Carasul pune de-o continuitate pe aceste meleaguri vitregite de soarta, fara sa ceara prea mult de la viata. Se adapteaza la orice si supravietuieste. Omul care a scos vorba asta, uitandu-se la felul in care se caraseste lumea, a gasit o simetrie geniala. Precum in ape, asa si pe pamant.