De Citit : Editoriale

Premiul pentru regie la Cannes

| 22 septembrie

Un ultraviolent western urban, cu parfum de anii ’80, in regia unui stilist.

Contrazicand o idee pe cat de gresita, pe atat de populara, conform careia filmul "de festival“ e una, iar un film "cu batai“ e, prin definitie, complet altceva, Cannes-ul a premiat anul acesta, pentru Cea mai buna regie, westernul urban Drive (Cursa), al carui public ideal poate fi impartit in doua categorii situate la capete opuse ale scarii educationale: cei care apreciaza la un film simpla prezenta a unor ingrediente precum masinile rapide, interlopii duri, eroul taciturn si puternic, razbunarile sangeroase etc.; si cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul etc.
Eroul (Ryan Gosling) e un cascador care-si pune abilitatile de sofer in slujba diferitor spargatori, ajutandu-i sa paraseasca locul faptei. In termenii misticii machiste la a carei traditie adera filmul, concentrarea lui absoluta pe exercitiul propriilor abilitati, in defavoarea banilor, e un semn de puritate spirituala; astfel, nu trece mult pana cand accepta sa participe la o lovitura de dragul sotiei si al copilului alt­cuiva.
Conform unei strategii ieftine, cu traditie in filmul de actiune, contraponderea acestui sentimentalism nu poate fi decat violenta extrema. Dar aici, aceasta ieftinatate isi gaseste si ea contraponderea in regia inteligent-estetizanta a lui Nicolas Winding Refn. Inca de la prima sa scena de actiune – o umarire de masini care e mai degraba un joc de-a v-ati ascunselea, un rol important jucandu-l intervalelele de inactiune –, Drive e si un exercitiu de stil. Muzica optzecista de sintetizator si geaca argintie a eroului sunt doar doua dintre marcile elegantului sau retroism.