Si daca Traian Basescu chiar o va numi pe Elena Udrea prim-ministrul Romaniei? Si daca Mircea Geoana este chiar asa cum l-a numit si nemurit Ion Iliescu? Si daca Crin Antonescu o sa-l delege pe Dinu Patriciu sa faca guvernul? Si daca Sorin Oprescu va umple tara de autostrazi suspendate, incat soferii o sa scape de vitezomanie, dar o sa capete rau de inaltime? Ca sa aflam cu exactitate raspunsurile la aceste intrebari, ar trebui ca toti cei patru sa ajunga presedintii Romaniei. In anul in curs, doar unul va avea aceasta bafta. Cat despre norocul celor care vom merge la vot si vom decide care dintre ei va fi alesul, nu prea mai are haz sa vorbim. Cine-si mai pune nadejdea, ca orbetele, in mana unui politician? Cine mai trage speranta ca alesul va sti, dar mai ales va dori sa faca exact ce, cum, cat si cand e bine? Nu o sa urmareasca el, in primul rand, interesul personal, apoi pe cel al grupului politico-financiar care l-a propulsat, si deloc pe cel al cetatenilor? Cred ca raul cel mai mare pe care l-a reusit politica romaneasca, dupa 20 de ani de manifestare in deplina libertate, a fost sa ne anuleze buna-credinta. Te uiti la candidati si nu crezi o iota din ce spun. Nici macar cand se jura pe ce-au mai sfant nu le mai dai crezare. Tot ce ramane de facut e sa ghicim care dintre viitorii… presedinti ne va fi mai putin nociv. Sa aflam a cui rea-credinta are mai putine procente in sondajele interioare ale fiecaruia dintre noi. Bafta!