De Citit : Editoriale

Societatea duduie

| 06 octombrie

merge uns

Apar unii, la televizor, si ne spun chestii. Uneori doar anunta cate ceva, alteori se cearta intre ei, se contrazic, se ameninta, urla unii la altii, cu pretentia generala ca vor binele. Binele nostru, al alora care ne uitam la ei cu orele. I-a invatat un trainer ca, daca te uiti in camera, ii convingi p-aia care te vad la televizor pentru ca au senzatia ca te adresezi numai lor, ca vorbesti pentru ei. {ia care vorbesc stiu ca mint, dar fiind preocupati de uitatul in camera, nu rosesc si nu se fastacesc, nu se gandesc ca, daca o fi existand iad ei or sa fie umplutura cazanelor cu smoala care fierbe, domol, la foc mic.

Noi le primim privirea si stim ca mint. Mai mult, stim si ca ei stiu sigur ca noi stim. Toata lumea stie, de fapt, totul. Si ca sa nu iasa cu scuipat direct intre ochi atunci cand se fac baile de multime, toata lumea canalizeaza faptul ca se stie tot, dar degeaba, in tot soiul de alte directii. Aia care vorbesc mult la televizor dau vina pe aia mai mici, de sub ei, care nu se misca la fel de repede si de patriotic, asa cum o fac sefii. Pe urma, aia mici, care ies besteliti din treaba asta, descarca sacul cu frustrare pe altii, mai mici ca ei. Telespectatoru’ ce sa faca si el? Tre’ sa descarce, la randul lui, tensiunea acumulata.

Ce-o sa faca? O sa iasa pe strada sa urle si sa dea in cap? Nu. O mai pocneste pe nevasta-sa, il mai maltrateaza pe copil, ii mai da un cap in gura unui vecin, sau se mai bate cu unu’, in trafic, la stop. Copilul nu intelege nimic. Stie doar c-a luat-o. Merge si el la scoala si-l pocneste pe altul, mai mic. Daca nu prinde ocazia asta, in cel mai rau caz, se descarca prin chinuirea unei pisici sau a unui caine pitic. Deci nu suntem apatici. Suntem in plina miscare. Merge societatea? Merge. Functioneaza comunitatea? Functioneaza. Atunci despre ce vorbim?