Va scot la film. E premiera vineri la „Gran Torino”, cu si de Clint Eastwood. Clint functioneaza inca. Privirea ii e tot aia din westernurile spaghetti (cele cu pumnii de dolari, cu buni, rai si urati plus Ennio Morricone pe post de cuvertura muzicala).
Lumea aia falsa de la Hollywood zice la fiecare premiera de a sa ca si-a facut cantecul de lebada. Deoarece le fura mai mereu premiile si se grabesc sa ii cante prohodul. Numai ca toti „erau raciti“ in westernurile alea iar el ramanea sa ia recompensa. Eastwood mai are cativa pumni de dat in falca sistemului american. Sistem aflat deocamdata in faliment. Nu numai economic. „Gran Torino“ e un upercut, e cu politici corecte, cu cartiere si bande aferente, cu imigranti (apropo de chinezii lui Oprescu de la Herastrau), cu initieri, razbunari si acceptari.
Sinopsisul oficial zice cam asa: „Walt Kowalski, un veteran al razboiului din Coreea, priveste cu ochi rauvoitori la lumea in continua schimbare din jurul sau. Vaduv, batranul isi conduce de colo-colo automobilul sau Ford Gran Torino, vazand cum cartierul in care locuieste este tot mai afectat de bande violente de imigranti. Cand tanarul Tao, un imigrant asiatic, incearca sa-i fure masina, Walt reactioneaza surprinzator si-l ia sub aripa sa morocanoasa pe micul infractor, pe care vrea sa-l invete sa se poarte ca un barbat“. Prezentare dulceaga de manual.
Mergeti la film. Va descurcati voi dupa. Incercati sa rezistati pana baga aia genericul de final. Piesa cu Gran Torino e dementiala. Apoi puteti merge la un baiat pentru a comanda o mana a doua din Germania. Daca aveti noroc v-o aduce cu 40 000 de km la bord, poate a fost a vreunuia care o scotea din garaj doar pentru shoppingul de duminica.
Succes cu taxa de inmatriculare!
„…Gentle now/The tender breeze/Blows/Whispers through/My Gran Torino/Whistling another/Tired song…”.
Avanti popolo!