Cineva destept de la primarie a amenajat accesul pe un deal…
… prin doua alei alternative, la fel de inguste: una pentru biciclisti, care merge intr-o inlantuire de pante line; alta pentru pietoni, care practic e constituita dintr-o serie de trepte. Trecatorii o iau, evident, pe aleile pentru biciclisti. Cine are chef sa-si strice promenada gafaind pe scari, de dragul unei conventii gandite de vreun arhitect atent, mai mult dacat la sistematizarea spatiului public, la aceea comisioanelor private!?… Nimic de obiectat, concetateni pedestri: biciclistii vor ceda fara cracnire calea – atat celor cu mai multe roti, cat si celor cu mai putine… E ceea ce ma pregateam sa fac deunazi, cand, in timp ce pedalam la vale, mi-a aparut in drum, urcand, un tanar cuplu, pe la douazeci de ani: ea gratioasa, avand o aparenta fragila care putea foarte bine ascunde tenacitate si forta; iar el… el? – El era un baiat dat cu gel. Si care se hlizeste tamp.
A, da: si care se ingrijeste sa-si tina bicepsii departati, ca sa nu-si toceasca tricoul la subtioara. Amanunt: cu bratul pe care nu si-l balansa ostentativ langa trunchi o tinea de gat pe ea, in maniera aceea romaneasca, in care barbatul isi reazema toata greutatea pe femeia lui, cvasi-sugrumand-o, manifestandu-si dominatia melteneste autarhic… Am franat si m-am dat in dreapta, de cum i-am zarit. Surprinsi, cei doi s-au oprit, pesemne ca sa-mi faca loc ei mie: tertium non datur pe acea alee. El de colo a eliberat-o de sub jugul bratului si, cum a incercat si ea, saraca, sa-si indrepte gatul, a imbrancit-o simplu si direct inspre bordura – si i s-a bagat in fata! Am trecut pe langa ei cu sentimentele cavaleresti in stare de soc, in timp ce ea tocmai emitea un chicot cristalin, care se voia amuzat, dar care nu putea disimula stupoarea. I-am privit cu coada ochiului: el mergand tantos in fata; ea, urmandu-l hlizita, neconstientinzandu-si pe deplin vexarea, incercand sa salveze imprejurarea jenanta printr-un ras care – vorba aceea – nu era rasul ei…