Pentru de dans
Doamnele mele, domnii mei, fac o mica-mare paranteza inca de la inceput ca sa ne lamurim un pic mai bine vis-à-vis de artistul de azi: eu am doi dj-i in aceasta tara pe care-i ador in cea mai pura maniera non-homoerotica. Paradoxal, ei sunt si profund diferiti. Odata este vorba despre dj Limun pe care-l stiti si de la Subcarpati si care are un background de dj de hip-hop, vinilistic, eclectic si cu foarte mult zvac, iar al doilea ar fi The Model, pentru care singurul cuvant ce-mi vine in minte pentru a-l descrie este ELEGANTA.
Sa nu ma intelegeti gresit, eleganta lui The Model nu-i obstructioneaza absolut deloc din coi (asta ar fi al doilea cuvant). De la tinuta, atitudine, muzica, postura sau statement artistic, totul este impresionant la The Model. Prima data cand l-am vazut punand muzica, am ramas cu gura cascata in timp ce picioarele si intregimea posteriorului meu capatasera o vointa proprie si faceau un fel de miscare ritmica, spasmodica care am inteles ca se numeste dans.
Pe vremea aia, The Model era semnat la unul dintre cele mai tari label-uri pe care le stiu si anume la Gigolo Rec, label care era sub tutela senzationalului Dj Hell. Sound-ul gravita in zona asta techno-electro dar foarte alternativ si nicidecum standard. Iar asta mi-a placut enorm.
E, si punand lucrurile cap la cap, cam asa suna si muzica facuta de acest domn. Ultimul lui album este dupa cum zice si titlul, un trip muzical. Incepe oarecum in zona synth-pop-ului anilor ’80, sare subtil in anii ’90, are chiar trimiteri la breakbeat sau french-electro si cand ai impresia ca ai prins ideea albumului vine obsedanta piesa „Dominance“ care are un ceva spre progressive dar si o tema muzicala cu care te trezesti in cap chiar si cand n-o asculti. Din punctul meu de vedere, o mare izbanda electronica. Asa ca, sfatul meu umil este sa nu care cumva sa-l ratati vreodata pe The Model!