Gospodarul bun isi ia vara schiuri sa le lege iarna de Logan.
Sunt intr-o dispozitie mirifica de cand am vizionat un filmulet cu un skior prin Bucuresti. Dupa ce-am vazut imaginile cu ochii cat cepele, m-am umplut de drag pentru orasul care ne umple, zilnic, de nervi. Pentru cateva clipe, l-am vazut curatat de urmele mitocaniei noastre si cu un destin total reinventat. Uite, scriu aici ceva ce n-am sa mai recunosc peste o luna: Bucurestiul este un spatiu de vis. Patologica euforie m-a urmarit si dupa ce am coborat, sambata, in Art Jazz. Aici in rolul „schiorului“ era Iordache si invitatii lui: Tom Smith (trombon, flaut si mormaieli) si Matt Smith (tobe). Asa cum e o aventura sa schiezi pe carosabil in Bucuresti, Iordache a riscat un experiment in care intre doi suflatori – pe de o parte – si tobe – pe de alta – nu mai exista nici un instrument. Asa cum au inceput, golas, primele tonuri au strecurat ingrijorare in distinsii meseni veniti sa viseze. Dupa care a inceput harjoana.
Tom Smith contine un zacamant de argint ludic din care sa imbogateasca doua continente, nu doar doua instrumente. La fel de zurliul Iordache a iesit la improvizatie si chiar tanarul Matt (fiul lui Tom) a tinut pasul cu cei doi zmei veseli. A fost un spectacol in care virtuozitatea a fost cheltuita fara centura de siguranta pentru a produce seninatate si lumina. Cam ce i-a reusit, cu alte mijloace, schiorului traznit de deasupra, din Bucurestiul de basm. Un Bucuresti caruia i s-a dus buhul, de s-au repezit si bulgarii. Cu membrii trupei sofiote Ostava amicii nostri din Kumm s-au cunoscut la Sziget, unde s-au ascultat pe aceeasi scena. De atunci au inceput sa se viziteze peste Dunare. Saptamana trecuta, gazde, la Muzeul Taranului, au fost ai nostri. Spre bucuria piticilor, care, dupa concert, s-au raspandit sa se bulgareasca pe partiile capitalei.