n-o vezi la fereastra
Bulgaria. Drumul clasic al romanilor care merg spre Grecia, pe la Pleven, Sofia si Sandanski. O vreme, peisajul e cam ca pe la noi, in satele arse de soare, de la Dunare. Cu diferenta ca pe vecinii nostri de la sud nu-i prea vezi la fata. Ai nostri, carbonizati, ridati pana la os, cu privirile ratacite, mai umbla de colo pana colo. Pe bulgari, parca i-a inghitit pamantul.
Asezarile sunt, toate, maro-cenusii, pustii, ca niste decoruri abandonate pe un platou de filmare, de unde echipa a plecat in urma cu vreo cincizeci de ani. Ti se face parul maciuca prin pustietatile astea. Un loc in care timpul s-a oprit si a cazut intr-un somn lung, care tine de prin anii ‘80. Din cand in cand, pe drumuri care traverseaza campuri interminabile, apare, stupefiant, de nicaieri, cate o domnisoara, profesoara de placeri scurte. Pe urma, iar, pustietate, cat vezi cu ochii. Drumurile sunt la fel de ciudate ca peisajul. Uneori, arata ca o limba de criblura peste care s-a trecut cu cilindrul, dar care se dovedeste a fi o suprafata mult mai fina decat pare. Alteori, intri pe portiuni de drum care par nou-noute, dar sunt, de fapt, colectii de zeci de kilometri de hopuri, cu varfuri slefuite, ca sleaurile de gheata, pe care, daca le-ai luat in roti, te ridica la cer, printre randunelele care taie aerul de deasupra campurilor. Si tot asa, prin lumea asta adormita in istorie, de dupa boschetii de pe marginea drumului, pandeste, vigilenta, legendara Politie Bulgara, care vegheaza la respectarea nemteasca a legii balcanice din aceasta parte de lume. Mai ca iti vine sa zici ca, in Romania, treaba sta mult mai bine. Cu toate astea, in cel mai bizar mod cu putinta, 1 Euro=1,95 Leva, autostrada au mai multa decat o sa avem noi in douaj’ de ani de acum incolo, campurile alea care dau depresie sunt lucrate la centimetru, iar noi mergem la cumparaturi la Russe. Sau, ma rog, Pyce.