Surogate
Acum doua saptamani, in fata scolii din Obarsia de Camp (Mehedinti). Alexandru a luat apararea unui coleg atacat de doi elevi mai mari. Lavinia, sora lui Alex, a vazut tot. A vazut cutitul. A vazut ca unul din agresori l-a luat in brate pe fratele ei pret de o secunda…Apoi i-a dat drumul si Alexandru s-a prabusit cu capul in sosea. Avea 13 ani. Ucigasul, 16. Ce poti sa simti cand iti moare fratele in fata ochilor? Probabil groaza si neputinta. Cum ar fi sa-ti gasesti copilul, mort, intr-un sant? Ai vrea sa te razbuni, desigur. Dar pe cine? Cu tot pacatul lui, criminalul este la randul sau o victima. In celula unde se afla acum si-ar dori poate sa dea escape si sa inceapa o alta viata. Dar viata reala nu e ca in Doom sau Wolfenstein. Apropo, stiati ca jocurile video violente reduc activitatea in zona creierului asociata ratiunii? Stiati ca duc la pierderea autocontrolului si a sensibilitatii? Cand traiesti prin intermediul unui calculator te simti invulnerabil. La fel ca in lumea surogatelor (Surrogates – un sf de rutina cu o premisa buna). Intr-un viitor utopic, fiecare om dirijeaza din fotoliul de acasa o clona robotizata, care va merge in locul sau la serviciu, la razboi, oriunde. Comod, sigur si 100% nenatural. Clona lui Bruce Willis sare pe acoperisuri cu agilitatea antieroului din jocul Assassins Creed. Viata nu e un joc video. Acum o saptamana, un politist a fost impuscat in plina strada. Suspectii sunt adolescenti. Cat credeti ca va mai dura pana vom avea si noi un masacru ca la Columbine?